Tomograful lui Sabin / Fantana

Apa este leaganul vietii. In cotidian ne pare cel mai adesea banala, o avem sub mana noastra la robinet, calcam in ea pe strada, o folosim sa spalam… toate cele si, din fericire, doar arareori, cand se supara, ne aminteste de forta ei de „bivol negru”. Apa nu poate fi oprita decat daca vrea ea, altfel distruge totul in cale. Iar cand nu o avem deloc…e nenorocire. Stim cu totii ce inseamna sa iti fie sete. Spuneau batranii ca un om adevarat trebuie sa creasca copii, sa faca o casa si sa sape o fantana. Se mai spunea ca fantanile sunt de multe feluri: ale fericirii, ale frumusetii, ale tineretii... de obicei cu „bunatati“, dar am impresia ca vorbele intelepte se refereau pur si simplu la fantana cu apa. Apa de baut. De cate ori imi iesea una in cale ma uitam la marimea ei, la felul in care era construita si la modul in care se scotea apa, uneori extrem de ingenios. Am constatat insa ce multe lucruri poti afla despre un om daca analizezi unde si-a pus fantana, ce amenajari a facut in jur, cum are grija de ea... Bunicul a sapat o fantana pe linia gardului casei, intre gradina cu crini olandezi si trotuar astfel ca aceasta era jumatate afara, jumatate inauntru. Afara era pusa si o cana frumoasa pentru ORICE trecator insetat, la orice ora. Bunicul avea peste 90 de ani, era intelepciunea intruchipata, la 4 dimineata era la piata, era respectat de tot orasul cel linistit, plin de flori si strazi drepte, iar cand l-am intrebat de ce a pus fantana la drum mi-a raspuns: nepoate, apa nu e a mea, e a tuturor celor care au nevoie de ea. Am invatat multe in vara aceea, am ascultat multe povesti despre oameni si despre viata. Bunicul nu mai este de multi ani. Casa este a altcuiva, iar acum fantana are capac de metal cu lacat. Sabin Nemes BOTA