Tomograful lui Sabin / Fahrenheit 451

Am scris ceva, putin de tot, despre amintiri. Despre cele individuale, ca parte neasemuita a propriei noastre identitati si unicitati. Amintirile, poate in mod paradoxal, prin legatura cu trecutul, ne determina in foarte mare masura nazuintele, visele, dorintele, ca jaloane ale viitorului. Tot ce ne dorim are la baza ceva ce stim deja, macar intr-o oarecare masura. Exista insa si o MEMORIE COLECTIVA. Bineinteles, ea nu este suma aritmetica a memoriilor individuale, ci un fel de punte selectiva intre trecut si prezent, comuna unei anumite parti, mai putin intima, a memoriilor individuale, si prin aceasta, este factorul de coeziune al colectivitatilor, al natiunilor. Se poate vorbi foarte mult despre acest subiect, dar nu asta doresc acum. Selectia este mecanismul primordial de identificare a valorilor ce motiveaza existenta memoriei colective. Calitatea selectiei, deci si a valorilor comune, este in functie de calitatea grupului uman. Memoria colectiva a trebuit si trebuie sa gasesca mijloace pentru a pune stavila uitarii. Constructii, nume de locuri, nume de strazi… dar mai ales documente scrise, CARTI. Ele sunt cea mai buna dovada a creativitatii fabuloasei minti umane. Intr-un timp in care, dupa cum spunea un medic convertit, „manelele au iesit din muzica si ne-au impregnat existenta”. NOI mai avem oare VALORI adevarate pe care sa le impartasim, pe care sa le salvam pentru posteritate? Tineti minte nuvela lui Ray Bradbury, in care pompierii ardeau cartile pentru a aduce uitarea, pentru a sterge identitatea unei natii? Hartia arde la 233 de grade Celsius, adica 451 Fahrenheit. Oare la ce temperatura amintirile noastre cele frumoase si nepretuite ar deveni cenusa? Sabin Nemes BOTA