Tomograful lui Sabin / Eu nu strivesc corola...

Un fragment dintr-un text, afirmativ de acum 36.000 ani, atribuit lui Thoth - atlantul si cunoscut ca „Tablitele de smarald”: „Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi. Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, Te vei elibera prin tacere de lanturile cuvintelor. Nu iti fie teama de drumul ce te duce spre invatatura Ci , dimpotriva, lumineaza calea cea intunecata Pentru ca lumina iti apartine, e la indemana ta. Cand ti-ai eliberat sufletul din robie, Sa stii ca pentru tine nu mai exista intuneric. Liber zboara in lumina diminetii, Misca-te in ordine si armonie, cauta si cunoaste Caci aceasta este cheia spre intelepciune. Astfel , omule, vei fi liber cu siguranta.” Am inteles ca in fiecare dintre noi exista de la incomparabilul inceput al venirii pe lume acel sambure de lumina pe care eu il percep ca pe un imens potential, cartea cu pagini albe de care vorbea Jean Jacques Rousseau, pagini pe care viata urmeaza sa scrie si sa alature „cuvintele” a ceea ce suntem, si poate de aceea se spune ca oamenii se nasc egali. Apoi urmeaza invatarea, care, daca este ceea ce trebuie, poate aduce lumina pe drumul fiecaruia facandu-ne, fie sa perseveram, fie sa gasim o alta cale, mai potrivita noua. Ordinea si armonia sunt deja apanajul omului care cunoaste, dar „zborul” presupune constientizarea libertatii. „Bun! Veti spune, dar atunci indoiala carteziana, Descartes cu al sau „Dubito ergo cogito, cogito ergo sum”? Cred ca este una din infinitatea de fete ale libertatii, care inseamna curajul alegerii corecte. Aici cred ca sunt doua probleme mari: toata viata trebuie sa luam decizii, adica sa alegem, obligatoriu pentru noi insine, dar de multe ori si pentru altii, iar a doua alegere trebuie sa fie corecta. Corecta pentru cine? Care este „etalonul” corectitudinii, iar daca exista, unde poate fi gasit? Sunt prea ezoteric Lucia? Cu siguranta libertatea mea, forta mea, slabiciunea mea sunt mintea mea... Sabin Nemes BOTA