Tomograful lui Sabin / Eu, cu mine însumi și cu sinele meu...

În concepţia lui Freud, în dinamica celor trei sisteme fundamentale: sinele, eul și  supraeul, inconştientul joacă un rol primordial. Sinele apare în cursul evoluţiei biologice, este fața cea mai primitivă a personalităţii noastre, reprezentând pa­lierul inconştient al vieţii psihice, dominat de principiul plăcerii, adică de nevoia imperioasă de satisfacere imediată şi absolută a tuturor  dorinţelor, de căutare prin orice mijloace a plăcerii şi totodată de evitare a durerii. Aici vorbim de impulsurile legate de nevoile primare, de agresivitate și de instinctul sexual iar eliberarea de sub tensiunea generată de insatisfacții este adusă fie prin soluţii reale, fie prin fantezie.
Pe palierul realității funcționează eul, rezultat din interacțiunea individului cu mediul obiectiv, interacțiune moderată de procesele psihice superioare, având ca și consecință amânarea momentului de satisfacere a nevoilor până la întrunirea condițiilor optime, în această zonă fiind sursa regulilor de etică socială. Este rezultatul organizării unitare a existenței spirituale, armonizând pulsiunile hedoniste cu exigențele sociale ale supraeului, funcționând atât la nivel conștient cât și inconștient, modelat prin percepție, gân­dire, planificare și apoi decizie.
La cei bine adaptați, eul domină sinele și supraeul, generând armonie, mai ales pe termen lung. Supraeul reprezintă constrângerile sociale, între bine și rău sau, ce este permis și ce este prohibit prin normele morale și culturale ale grupului căruia îi aparținem. Supraeul este preponderent inconștient, în el coexistă un eu ideal și conștiința morală.
Eul ideal este cel ce alege între bine și rău orientându-ne spre comportamentul corect, recompensat de ceilalți, ajutat de conștiința morală care cenzurează impulsurile imorale ale sinelui, prevenind apropierea acestora de domeniul conș­tient al eului. Este cheia noastră socială, aducătoare de notorietate și succes, dacă reușim să ne acordăm cu contextul. Toate aceste subsisteme sunt conflictuale: sinele încearcă să-și satisfacă impulsurile, în timp ce supraeul impune standarde morale, uneori prea înalte iar eul este obligat să menţină echilibrul atât între aceste două forţe divergente cât şi cu cerinţele realităţii sociale. Și fiindcă inteligența este o constantă iar populația este în creștere deci gândirea a devenit un lux, pentru a simplifica, mai spun doar atât: haideți să ne scoatem de la naftalină bunul simț și să recunoaștem că nu suntem niciunul buricul pământului ci doar, în cel mai bun caz, al efemerei noastre existențe în această lume.