Tomograful lui Sabin / Edu.ro/help.php

Este absolut evident, mai ales pentru noi, cei trăitori pe plaiurile Mioriţei, că este puţin probabil să existe ceva, orice, asupra căruia toţi să avem păreri asemănătoare, fie ele bune sau rele. Întotdeauna vor fi opozanţi, cârcotaşi sau, altfel spus, dintr-o perspectivă partizană, promotori mai mult sau mai puţin fanatici ai unei cauze bună sau rea. Poate că aşa este normal, iar noi, nemaiavând nişte valori de referinţă cât de cât larg acceptate, dispunem de mult mai multă libertate necenzurată a opţiunilor. Se naşte însă întrebarea legitimă asupra limitelor social şi relaţional acceptabile ale acestui mod de manifestare.

Poate că am ajuns să înghiţim orice deoarece avem un exerciţiu îndelungat, dar ceilalţi spectatori europeni ai „one nation show” ce vor crede? Ce vor spune? Ce vor face? Atât timp cât viitorul copiilor noştri poate depinde semnificativ de ce ceea ce se percepe în afara graniţelor ţării oare nu ar fi bine să devenim mai discreţi? Am văzut de curând un interviu cu un om de ştiinţă aflat deasupra oricărei contestări, nu numai datorită genialităţii sale, ci şi datorită faptului că s-a ţinut departe de cele politice şi lumeşti consumiste.

Ţinută, zâmbet, eleganţă, discurs coerent, într-un cuvânt EDUCAŢIE. Este drept, dublată de inteligenţă, cultură, informaţie, dar pasiunea, caracterul, munca neobosită stau în mod evident la temelia întregii construcţii. Unii vor spune că poate viaţa lipsită de griji şi mediul oarecum protejat în care a crescut au fost suficiente pentru a-l pune pe această cale, dar nu este adevărat. Am văzut şi alţi oameni extraordinari proveniţi din toate mediile, inclusiv din locurile incredibile de la marginea societăţii. Toţi au în comun educaţia, caracterul, sinceritatea, pasiunea, simplitatea adică acel mod de comportament şi relaţionare care nu jigneşte pe nimeni şi ar trebui să fie acceptat şi dorit pretutindeni.

Cred că avem nevoie disperată de astfel de modele. Nu contest liberul arbitru, dar măcar să cădem de acord asupra a ceea ce este bine şi ce este rău, unde e sus şi unde e jos, ce e alb şi ce e negru… Cred că ar trebui să facem efortul de a ne rupe de mijloacele moderne de „socializare” şi să reîncepem să vorbim unii cu alţii faţă în faţă. Aşa cum la ora pământului putem supravieţui fără becuri, hai să închidem naibii telefoanele o oră, să vedem ce se întâmplă.