Tomograful lui Sabin / Dor

Mi-e dor de liniste si de ordine si de bun simt, mi-e dor de orasul care dormea parca in dupa-mesele de vara, de partidele de tenis de camp in adierea vantului de seara, de taranii adevarati pe care ii intalneam la piata, de rondul cu flori din spatele blocului, de copiii de gradinita mergand de manuta pe trotuar, de micile excursii pe deal sau la baraj facute la sfarsit de saptamana… Le-am pierdut pentru totdeauna. Am pierdut un mod de viata pe care, de fapt, l-am abandonat de dragul unei existente isterice derulata cu o asemenea viteza, incat nici nu mai avem timp sa observam pe langa ce trecem. Am schimbat prietenia cu interesul, sinceritatea cu pragmatismul, empatia cu oportunismul, ne tot schimbam optiunile si masinile si hainele si casele si locurile de vacanta si principiile. Increderea s-a pierdut, respectul s-a pierdut, linistea s-a pierdut, bunul simt, civismul… Nu sunt trist, e un lux pe care nu mi-l pot permite daca vreau sa merg mai departe, dar sentimentul de alienare e mereu prezent. Un om foarte drag mie ma intreba: cine are nevoie de ceea ce fac eu? Observa cineva ca eu exist? Sau poate ca sunt inutil… Am auzit atatea vorbe albe, am suportat atata prostie onctuoasa, am vazut murind atatia oameni, copii, adolescenti, adulti, seniori si le-am simtit teama despartirii de cei dragi, teama de neant, dorinta de viata… Suntem unici, irepetabili, iar spe-ranta ca nu traim degeaba ar trebui sa fie un drept incontestabil al fiecaruia. Oare s-ar schimba ceva daca tot caruselul acesta de balci ieftin, mirosind a panoptic morbid, s-ar opri brusc, si noi toti am fi obligati atunci sa privim in jur, inclusiv in oglinda, si sa ne gandim bine de tot daca mai vrem cateva ture sau vrem jos, cu picioarele pe pamant? E atat de simplu si, in acelasi timp, atat de complicat. Pentru linistea pe care nu o mai gasim, puneti muzica ce va place, vorbesc de cea adevarata, inchideti ochii si visati… Sabin Nemes BOTA