Tomograful lui Sabin / Divergent

Am ocazia să mă întâlnesc săptămânal cu oameni cu care mă simt bine, cu care împărtășesc valori extrem de apropiate, dacă nu chiar similare. Sunt oameni pasionați de ceea ce fac, cărora le strălucesc ochii atunci când vorbesc de meseria lor, cu o competență profesio­nală dincolo de orice dubiu... Fiecare dintre noi cunoaștem astfel de oameni, deci, nu cred că sunt chiar puțini.
Și atunci de ce merge oare țara asta așa cum merge? De ce merge lumea asta așa cum merge? Pentru că asemenea oameni nu ajung niciodată să aibă putere de decizie sau, dacă ajung, nu vor putea niciodată să își impună concepțiile deoarece nu sunt din gașca la modă. Ce păcat!
Competența și profesionalismul au supraviețuit în starea lor pură chiar dacă noțiunile au fost trivializate prin golirea de conținut, de dragul falei găunoase care a ajuns să înlocuiască adevărata va­loare în epoca aceasta de copy-paste, pian la distanță și doctorate de weekend. Acest praf  în ochi nu-i mai păcălește de mult pe cei ce văd ceea ce privesc, dar a  ajuns să doară al dracului de tare, de nici nu mai știm de la ce ne vin lacrimile. În toate domeniile vieții sociale este o foame cruntă  pentru specialiști, din aceia adevărați, cum erau înainte. Nu nu­mai în țara asta, ci peste tot în lume...

Nu știu cum se va rezolva, nu știu când se va rezolva și nici nu mă mai intere­sează deoarece nu pot să fac nimic, nici în viața reală, și nici în mediul virtual unde colcăie prezentul pestilențial și viitorul incert al speciei. Sper să nu ajung să văd cum  partenerul de viață al fiecărui om - și mă refer aici la smartphone - va fi codificat genetic, poate, în funcție de devotamentul genitorilor pentru net și entuziasmul acestora pentru postat și șeruit. Nu îmi pot imagina acum dacă smart-ul va co-exista ca obiect separat, dezvoltat prin  propriul usb ombilical, sau va fi cumva inclus în noul orga­nism, în așa fel încât simbioza să fie perfectă iar utilizarea 24 din 24, optimă, mai ales că acum a apărut și watch-ul...

În 1990 am pus mâna pe primul 286, am fost acolo la prima conexiune de internet, la prima conexiune de videocon­ferință... îmi duc de mult viața profesio­nală printre calculatoare superperformante cu ajutorul cărora, îmi place să cred, contribui și eu, poate, la salvarea de vieți deci iubesc toate aceste gadget-uri și mă folosesc de ele dar trăiesc cu oamenii, între oameni și pentru oameni.

Ați citit Predica de pe munte? Ați citit Matei 7:6?... Am sentimentul că mă mișc într-o lume dedublată și discordantă, ca un balaur cu un singur trup și două capete care vor, fiecare, să meargă în altă direcție sau, tot mai adesea, să se mă­nânce unul pe altul, uitând de inevi­tabilul deces implicit. Diferența a de­venit divergență.