Tomograful lui Sabin / Delikatessen

Am dat peste un ghid de conduită... bineînţeles vechi, deoarece nu cred că se mai editează aşa ceva. Dacă totuşi se editează, nu prea cred că se mai cumpără, chiar la solduri, dacă totuşi se mai cumpără pentru a fi dat în băşcălie cadou cuiva, nu prea cred că se mai citeşte iar dacă totuşi se citeşte, nu prea văd să se mai practice deoarece nu are utilitate într-o societate dominată de efortul de recuperare a valorilor epocii de piatră.

Şi pentru că la început a fost cuvântul... „Mulţi oameni foarte capabili în meseria lor se simt pierduţi odată scoşi din mediul cunoscut şi suferă, în societate, de un adevărat complex de inferioritate. Pentru aceştia există un singur sfat: să fie atenţi la tot ceea ce se petrece în jur, să imite ceea ce le place şi să evite ceea ce nu le place pentru că arta conversaţiei nu se învaţă dintr-o dată. Feriţi-vă cu orice preţ de concluzii înfiorător de banale de genul: toţi bărbaţii/toate femeile sunt la fel, care ne fac în mod automat ridicoli.

Generalizările, utilizate excesiv, denotă o mare sărăcie spirituală şi o incontestabilă lene intelectuală.

Despre cei care nu sunt de faţă se vorbeşte întotdeauna cu plăcere, dar nu avem voie să spunem nici mai mult şi nici mai puţin decât ceea ce am spune dacă ar fi şi aceştia prezenţi. Mai mult chiar, este imperios necesar să le luăm apărarea împotriva denigrărilor, intervenţie care, inclusiv din perspectivă oportunistă, ne va pune la adăpost de orice calomnie sau bârfă.

A-i toca pe cei absenţi denotă lipsă crasă de caracter, indiferent de pretextele invocate. Oricum informaţia va ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauză.

Dacă este vorba despre prieteni, a-i apăra devine o datorie de onoare, cu rezerva de a nu le transmite penibila discuţie, alimentând bârfa, pentru că vor afla oricum de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine.

Limitarea conversaţiei la poveşti / bârfe / speculaţii despre alţii este o impoliteţe ce confirmă lipsă de imaginaţie iar a face mereu afirmaţii ironice sau glume nesărate pe seama tuturor, fie ei prezenţi sau absenţi, nu dovedeşte spiritualitate ci doar proastă creştere.

Aşadar, dacă ne-am simţit bine într-o societate, dar la proxima ocazie nu mai suntem invitaţi, am greşit cu certitudine ceva, undeva. Iar atunci când un iubitor oarecare de calomnii sau glume proaste vor să ne aleagă drept ascultători, soluţia este să chemăm victima să ni se alăture.

Şi nu vă amestecaţi în certurile dintre părinţi şi copii, dintre îndrăgostiţi sau dintre prieteni, pentru că în mod sigur veţi rămâne ţapi ispăşitori”...