Tomograful lui Sabin / De ziua noastra

In fiecare an, pe 7 aprilie, se sarbatoreste Ziua Sanatatii ca zi a profesionistilor din domeniu. Este atat un prilej bun pentru bilantul realizarilor si neimplinirilor, dar si o zi a sperantei. Realitatea o cunoastem, sub toate aspectele ei, poate ca nu ne evaluam cu suficienta sinceritate din cauza ca, instinctiv, simtim nevoia autoadministrarii de „compensatii " pentru lipsurile cotidiene de toate felurile. Pacientii doresc performanta profesionala, conditii hoteliere, mancare pentru toate gusturile, gratuitate absoluta, iar noi asteptam salarii, conditii pentru a ne face treaba, recunoastere sociala si multe altele. Stim ca nu suntem iubiti cu adevarat (exceptiile intaresc regula), ci oarecum cu ipocrizie si cu teama ca s-ar putea, nu se stie niciodata, sa fie nevoie de noi. Nu suntem perfecti, suntem pur si simplu „oamenii carora li se cere mereu sa faca minuni pe trotuarul conditiei umane". Nu vrem sa fim idealizati, dar nu ne culpabilizati fara vina, nu ne aratati pe toti cu degetul, nu ne urati! Ne pierdem rabdarea si nu manifestam suficienta intelegere? Poate! Stiti ce inseamna sa nu poti scapa de stigmatul profesional nicio clipa? Telefonul sau soneria suna si acasa si peste tot, indiferent de ora si de zi pentru un consult, o injectie, un medicament, o „pila " la un alt coleg, o barfa binevoitoare… De ce ne-am ales oare meseria aceasta? Daca spun ca din convingere, veti zambi malitios: sigur, si noi trebuie sa credem? 12 ani de scoala, 6 ani de facultate in intretinerea parintilor, 5 sau 6 sau 7 ani de specialitate in care nu ai unde locui si trebuie sa platesti o gazda, si mancare si… tot, ajutat in continuare de parinti, sotia si copilul iti sunt in alt oras, salariul tau de 7 milioane de lei si cel de 5 milioane al sotiei… si garzi de sarbatori si de ziua copilului. Ai de invatat mereu si de dat examene pentru orice… Sa mai spun? Cred ca orice societate isi are profesionistii pe care ii merita deci, stimati concetateni, ne meritati EXACT asa cum suntem! 7 aprilie e ziua in care noi, cei din sistem, am ajuns sa ne facem singuri urari. LA MULTI ANI! Sabin Nemes BOTA