Tomograful lui Sabin / De la cap

„Tulburarea de personalitate antisocială este o condiţie în care persoana arată lipsă de consideraţie atât faţă de lege, cât şi faţă de drepturile celor din jur. Sociopatul este indiferent la nevoile celorlalţi şi poate manipula prin minciună sau intimidare, arătând o lipsă totală de respect pentru ce e bine şi ce e rău… Este suficient să deschizi ochii, fie pe stradă, fie în faţa televizorului, fie pe scena politică, şi să observi persoanele, indiferent de statutul lor social pentru a remarca gravitatea simptomelor.

România a devenit un ospiciu deschis, în care sociopaţii interacţionează între ei, de cele mai multe ori fără nicio noimă. Sunt spulberaţi bătrâni şi mame cu copii pe trecerile de pietoni, se ajunge la viteze imposibil de controlat în oraş sau pe drumurile naţionale şi doar Divinitatea face ca numărul victimelor umane să fie totuşi limitat. La serviciu, te confrunţi cu tot felul de oameni cu care încerci un fel de colaborare. Credeţi că se pot forma echipe sau că acestea rezistă? Câţi dintr-o echipă sunt sănătoşi la cap? Fie sunt obsedaţi de problemele personale, fie de ambiţii şi orgolii hipertrofiate ori există grave deficienţe de comunicare deoarece cu cei mai mulţi nu te poţi înţelege deloc. În vest mai sunt reguli şi sunt respectate.

Legea în România este o tocmeală cu propria voinţă, iar regulile sunt facultative, o târguială cu regulile sociale prestabilite. Consumerismul a ajuns singurul drog legal care alină suferinţa însingurării.

Babele se bat orbeşte pe promoţii în supermarket, tinerii preferă să-şi dea şi ultimul ban pe orice fel de prostii, înainte de a-şi fi satisfăcut nevoile vitale. Intri în orice magazin, în mall-uri, oamenii nici nu ridică privirea, trec unii pe lângă alţii exact ca zombii.

Iar intrarea în politică... Ştii să încalci regulile? Te califici. Ştii să minţi? Te califici. Te doare în cot de popor sau de electorat? Eşti calificat, intri în finală. Emisiunile TV, talk-show-urile sunt toate probe ale simptomelor sociopatiei.

Cauzele principale par să fie pierderea identităţii pe parcursul transformării societăţii în contextul lipsei de repere morale şi lipsa consensului pentru un obiectiv concret care să dea o direcţie întregii societăţi. Suntem oameni şi nu ne este dat să trăim singuri, nu putem să ne facem reguli proprii fără să ne pese de ceilalţi. Însingurarea înseamnă pierderea libertăţii ”.