Tomograful lui Sabin / Dacã vrem

Povesteam deunazi cu cineva care fusese pentru prima data in viata in concediu DINCOLO de granita noastra de vest, avand ocazia sa vada mai multe tari. Un concediu fara pretentii, fara hoteluri si restaurante, doar masina, copiii, camping-uri si bucuria visului implinit. Povestea nu a fost una plina de surescitare ca atunci cand vrei sa scoti din tine totul dintr-odata, ci linistita, spusa ca intr-un fel de transa, cu ochii atintiti pe fereastra. Va spun doar esenta: curatenie, case intretinute, liniste, oameni zambitori si politicosi care au oferit ajutor dezinteresat, verdeata, lumina, ordine…Nu mi-a zis nimic despre luxul si opulenta din magazine, despre chilipiruri tentante pentru facut bani acasa... „Alta lume, alta lume” imi tot repeta si atunci m-a izbit amintirea sentimentului avut de mine mai demult, la revenirea in tara dupa o absenta de mai multe luni… Daca nu aveam radacini puternice, stropite cu dor, poate fugeam mancand pamantul fara sa ma uit inapoi. Care sa fie explicatia ca nu mai invatam odata sa ne respectam mai mult atat pe noi insine cat si pe ceilalti, ca nu avem grija de locul unde traim si ne crestem copiii? E mai simplu sa tot dam vina in continuare pe altii: sefi, primari, guverne, soarta, pentru a ne motiva inertia deghizata in agitatie sterila, lipsa de empatie, lipsa de respect pentru natura, cetate si chiar casa noastra? De ce parem mai mult o masa amorfa decat o comunitate? Cred ca am simtit cu totii, macar o data, adevarul ascuns in spatele cuvintelor „OAMENII NU SE SCHIMBA”, cu referire atat la esenta, la fibra lor cat si la micile sau marile compromisuri pe care le fac pentru a-si atinge scopurile. Dar mai stiu ca au fost si mai sunt oameni care prin modul de viata au reusit sa isi transforme DESTINUL in LIBERTATE. Poate ca ACEASTA este calea sperantei. Sabin Nemes BOTA