Tomograful lui Sabin / Cinci regrete

Bronnie Ware, un profesionist cu experienţă în îngrijiri paliative, a fost alături de numeroşi oameni în ultimele lor săptămâni de viaţă. A vorbit despre atitudinea lor în faţa sfârşitului inexorabil, despre cum au trecut de la negare la frică, furie, remuşcare, apoi la acceptare, găsindu-şi fiecare, într-un final, pacea şi liniştea interioară, înainte de a pleca definitiv.

A observat că regretele lor pot fi grupate în 5 teme mari, lucruri pe care le-ar fi făcut altfel dacă ar mai fi avut o şansă: ar fi vrut să aibă curajul să-şi trăiască viaţa aşa cum au dorit ei şi nu conform aşteptărilor celorlalţi, ar fi vrut să nu ajungă în aşa mare măsură robii muncii lor, ar fi vrut să aibă curajul să-şi exprime mai des convingerile, indiferent de riscuri, ar fi vrut să păstreze legături mai strânse cu prietenii, ar fi vrut să îşi permită să fie mai fericiţi…

Majoritatea dintre noi am mai avea timp să facem evaluările de rigoare, dar se pare că doar ajunşi în situaţii limită sau pe drumuri fără întoarcere suntem dispuşi să schimbăm ceva din existenţa noastră, adeseori, o capcană în care intrăm singuri. Ar trebui să fim mult mai mult lângă copiii noştri, lângă cei iubiţi, alături de prieteni, bucurându-ne de viaţă, de natură şi libertate. Mâncăm cu o singură lingură, iar în ultima călătorie nu putem lua NIMIC cu noi. Auzim de mii de ani „carpe diem”, ştim că timpul curge, orice am face noi şi totuşi ne iluzionăm că vom avea suficient tocmai pentru a ne scuza în faţa oglinzii propriei noastre conştiinţe, acolo unde zac adeseori prăfuite realismul şi bunul simţ pentru ierarhizarea prea des aberantă a priorităţilor vieţii noastre şi implicit a celor care depind de noi. Între „avem timp”, după cum spunea poetul, şi „altul care a muşcat ţărâna”, după cum spunea cântecul, este „restul vieţii noastre”…