Tomograful lui Sabin / Che sera...sera

Sau româneşte „ce-o fi, o fi” cu multiple variante: „o fi ce-o fi”, „ce-o fi, om vedea”, „bucuroşi le-om duce toate” etc. sau mult mai utilizatul „asta este”. M-am uitat, ca de fiecare dată, la jocurile olimpice. Am văzut deja multe ediţii, de vară şi de iarnă. Pe măsură ce-au trecut anii, au căpătat o tentă comercială tot mai consistentă, iar în confruntările directe, cei mai importanţi au devenit arbitrii, mulţi dintre ei eminenţi experţi care nu au practicat niciodată sportul unde sunt chemaţi să decidă, chiar împotriva evidenţei.

Un arbitru de la spadă a generat chiar o premieră mondială, fiind cauza opririi competiţiei aflată deja într-o fază aproape finală pentru mai mult de o oră. Decizia a fost şocantă, după concurs, arbitrul a fost trimis acasă, dar eroarea sa nu a fost reparată.

La finala de bârnă, o contestaţie inspirată a privat-o pe Cătălina de medalia de bronz, dar măcar la sol arbitrii au fost mai atenţi şi au acordat o notă foarte mare de la bun început celei care se pare că trebuia să câştige, iar exerciţiul Cătălinei a rămas de aur doar pentru ochii şi sufletele noastre şi ale spectatorilor.

Am avut din nou sentimentul că nu suntem prea iubiţi (noi între noi nici nu se pune problema) din cauza conaţionalilor noştri care ajung rapid campioni ai delincvenţei, iar excepţiile întăresc regula. Cu siguranţă sunt persoane care gândesc radical opus, după principiile „câştigătorul ia tot”... „dă şi fugi”... „cine poate, oase roade”... „scopul scuză mijloacele”...

Nu ştiu ce va fi la următoarea ediţie, cu ce sportivi şi cu ce echipe vom participa, cu ce dorinţă de victorie, atâta timp cât vedem cum merg toate în ţară, iar sportul nu face excepţie.