Tomograful lui Sabin / Capriciu

Capriciile sunt o colecție de 80 de lucrări realizate în tehnica aquatinte de către pictorul spaniol Francisco Goya, între anii 1797-1798, și publicate în album în 1799, în vremea Inchiziției. Lucrările au reprezentat un experiment prin care artistul a ridiculizat  și a condamnat tarele societății spaniole a epocii, în special la nivelul cârmuitorilor și clerului atotpu­ternic, societate dominată de superstiții, ignoranță până la prostie crasă și lipsă de rațiune. Nenumărate slăbiciuni, bizarerii și manifestări demente, practici oculte, isterie extatică, intrate toate în obișnuința cotidiană, atât din mimetism și modă, cât și din interes și oportunism. Colecția este un tur de forță critic al epocii, nu numai în Spania ci și al umanității, în general. Stilul informal a făcut atât din Capricii cât și din Goya niște precursori a ceea ce urma să fie mișcarea modernistă, cu aproa­pe un secol mai târziu. Pentru fie­care dintre imagini, pe lângă titlul de sub ele, Goya a făcut mici adnotări explicative, adunate într-un manuscris care se găsește azi la muzeul Prado. Cel mai celebru a devenit Capriciul nr. 43 intitulat „Somnul rațiunii naște monștri”,  având ca adnotare: fantezia lipsită de ra­țiune produce monștri, pe când îm­preună cu fantezia, rațiunea este născătoarea minunăției artistice.
Se pare că Goya ar fi vândut doar 27 de seturi din Capricii în decursul a două zile, într-un mic magazin de parfumuri și băuturi situat peste drum de locuința sa de la Madrid. Se mai spune că tot el ar fi retras apoi de la vânzare cele 270 de exemplare rămase, parțial din cauza reacției mai degrabă negative din partea publicului dar mai ales de teama repercusiunilor legale sau și mai grav, de teama Inchiziției. Nu există dovezi pentru niciuna dintre aceste speculații, Goya afirmând pur și simplu că au fost impopulare și nu au fost dorite în magazinele de cărți. În 1803 pictorul a donat exempla­rele rămase și matrițel­e de cupru impri­meriei regale, ca parte a unui târg prin care a încercat să asigure o pensie fiului său Xavier. Alți biografi ai lui Goya afirmă că aparenta lipsă de interes pentru Capricii a fost cauzată, de fapt, de prețul lor exorbitant, echivalent cu cel a aproa­pe 30 de grame de aur. Întregul set acoperă subiecte de prostituție, vrăjitorie, copii abuzați, critică satirică la adresa clerului, doctorilor, politicienilor și curții regale... care, odată cu trecerea anilor și mai ales după apariția unei adevărate industrii de interpretare Freudiană, au căpătat cu certitudine infinit mai multe și mai complexe valențe decât cele care l-au inspirat pe Goya în secolul 18. Păs­trând exclusiv esența legată de natura umană, evident că TOATE Capriciile sunt și vor rămâne etern de actualitate.