Tomograful lui Sabin / Candoare

Istoricul Carlo Cipolla a formulat câteva postulate despre prostie, se pare, mult mai dăunătoare decât ne-am obișnuit noi să credem. Este o realitate că subestimăm întotdeauna numărul idioților care ne înconjoară și adeseori, omul care pare deștept și rațional la prima vedere, se dovedește a fi un idiot sadea. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și în cele mai nepotrivite momente, pentru a da planurile tuturor peste cap. Proba­bilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale ci este de la natură, deci nu este legată nici de factorii culturali. Omul este prost așa cum este blond, pistruiat sau are grupa de sânge B 52. Așa s-a născut! Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anume IQ sau un anumit număr de proști în socie­tate deci, îi vom găsi atât printre muncitorii necalificați cât și printre tractoriști sau profesorii universitari, inclusiv laureații premiilor Nobel. Așadar, din Papua Noua Guinee până în cele mai „civilizate” țări ale vestului, oriunde vom fi nevoiți să ne ciocnim cam de același număr de idioți, care, întotdeauna ne va depăși aștep­tările. Autorul definește prostul ca fiind acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu-i aduc bene­ficii nici lui. În mare, se pare că din această perspectivă, toți oamenii se împart în: deștepți, infractori, naivi și proști. Prostul este periculos pentru că oamenii raționali nu pot deduce logic decât extrem de greu, un comportament irațional. Să prognozezi acțiunile unui prost este, practic imposibil. Acesta îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională. Spunea Schiller: „Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși” iar aserțiunea stereotipă că prostul își dăunează doar lui însuși, nu este adevărată! Nu trebuie să confundăm proștii cu naivii neajutorați. Niciodată să nu facem alianțe cu proștii, imagi­nându-ne că-i putem folosi pentru propriile beneficii, pentru că, în acest fel le oferim acestora șansa de a produce daune uriașe. Dacă prostul ajunge la conducere, totul se duce naibii iar acea societate ajunge la sapă de lemn. Istoria ne arată că, o țară progresează doar atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți care să nu le permită proștilor ca, prin manifestările lor dizarmonice, să arunce în derizoriu sau chiar să distrugă ceea ce au creat cei capabili.