Tomograful lui Sabin / Butaforie

Știm cu toții cât și cum ne folosim creierele, cât de departe de potențialul lor maxim suntem. Facem multe confuzii, uităm, predicțiile noastre sunt sărace iar majoritatea deciziilor sunt emoționale așadar, oameni fiind, suntem supuși greșelilor. Este deci imposibil, chiar și statistic, să avem întotdeauna dreptate. Și totuși, prea mulți dintre noi, lipsiți de viziune și perspective, de abilitatea de a relaționa și empatiza, clamează că au mereu dreptate, fiind opaci, închiși în fața oricăror noi informații și expe­riențe, refuzând șansa de progres perso­nal. Sunt și alte valori, așa–zis comune, ce ne pot crea o  mulțime de probleme, unele extrem de greu sau chiar imposibil de rezolvat.
Cred că este o greșeală fundamentală, să facem din satisfacerea plăcerilor noastre un scop existențial, iar cele mai la îndemână exemple pot fi un drogat sau un alcoolic sau un bulimic. Absolut toți cei ce își consumă energiile pentru acest gen de satisfacere superficială, ușor de obținut dar și mai ușor de pierdut, sunt mult mai instabili emoțional și candidați siguri la depresie, mai ales în condițiile de expunere la consumerismul care ne este băgat pe gât 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Plăcerea este necesară în viață, în anumite momente și în anumite doze dar nu este izvorul fericirii durabile, ci mai degrabă efectul acesteia, iar dacă faci ceea ce trebuie, în general, plăcerea vine și ea la pachet.
Mulți oameni au ca etalon al succesului, acumulările materiale, căpătuiala, ori studiile arată că, odată ce suntem capabili să ne asigurăm necesitățile fundamentale ca adăpost, mâncare etc., corelația dintre fericire și așa-zisul succes social își pierde relevanța deci nu este de dorit să lăsăm toleranța, cinstea, empatia pe un plan secund agoniselii. Un învățat spunea că emoțiile negative sunt o componentă necesară a sănătății emoționale deci a nega că acestea există, nu rezolvă problemele, ci mai degrabă le perpetuează, generând disfuncționalități.

Este adevărat că ar fi câteva mici dar semnificative sau chiar decisive detalii în ceea ce privește exprimarea acestor emoții negative, care trebuie făcută de o manieră acceptabilă din punct de vedere social, dar neapărat aliniată și la propriile valori. Mânia sau furia nu sunt în sine o problemă, dar două palme sau un pumn în nas pot deveni una. Evident că nu ne putem menține pozitivi tot timpul și cu orice preț, deoarece nu putem nega exis­tența problemelor noastre existen­țiale, privându-ne de șansa de a le rezolva.

Problemele sunt sarea și piperul vieții, iar surmontarea lor dă sens existenței noastre, motivându-ne progresul. Spunea Freud: „Într-o zi, cândva, vom avea fiecare revelația că anii aceia de luptă cu greutățile vieții au fost cei mai frumoși, iar cele mai extraordinare momente nu au fost cele plăcute sau pline de succes”.