Tomograful lui Sabin / Big Brother

Exista un anume fel de oboseala ce nu are leac atunci cand se aduna prea multe intrebari la care nu gasim raspuns. Intr-un astfel de moment ma gandeam ca in cel mai bun caz putem SPERA ca ne controlam cat de cat vietile pentru ca nu mai sunt sigur nici de asta. Parca ar exista un plan dupa care suntem dirijati majoritatea timpului. Sunt personaje care se asigura ca totul merge conform acestuia, misunand in diverse feluri prin creierele noastre, facandu-ne sa credem doar ceea ce trebuie, sa facem doar ceea ce trebuie, fara a mai avea dorinta de a privi in spatele cortinei. Exista chiar si nenumarate metode subtile de a produce mici schimbari in modul nostru de a rationa, fara a ne fi alterate emotiile sau personalitatea. Cand luam decizii, mintile noastre cantaresc intotdeauna optiunile, dar sunt mereu active mecanismele extrem de complexe care ne vegheaza sa urmam planul. Desi viata sociala ne impune controlul impulsivitatii prin ratiune, pentru unii, putini la numar, nu conteaza ce li se pune in cale pentru ca ei nu vor renunta niciodata si cu niciun pret in a-si urma visele. Pentru acestia sunt gandite planuri personalizate, dar tot parte a marelui plan, deci nici ei nu scapa din plasa. Cred ca nu mai avem, de fapt, nici liberul arbitru, ci doar ne iluzionam ca il avem, mai ales atunci cand ne alegem cravata sau culoarea masinii... pentru ca restul merge conform planului care face parte din altul mai mare si tot asa, iar planurile cele mari nu tin seama de timp. Oare exista un plan, cat de mititel, care sa fie destinat fericirii mele? Eu, ca trecator prin viata, voi simti IMPLINIREA, voi trai clipa in care nu voi mai avea nevoie sa umplu acel gol din sufletul meu cu vise sau cu alte surogate? Sabin Nemes BOTA