Tomograful lui Sabin / Bibelourile tot sunt jucării și ele

Există două modele comportamentale negative pe care le învăţăm în copilărie. Unul ne împinge înainte, iar  altul ne ţine pe loc. Ele afec­tează tot ceea ce gândim, simţim şi facem, ele ne controlează și într-o oarecare măsură ne determină destinul, noi fiind  doar vag conştienți de existenţa lor. Au fost denumite modele inhibitive şi modele impuse cu forţa. Poate că nu ar strica să realizăm impactul major pe care îl au în viaţa noastră, pentru a putea învăţa cum să le contracarăm influenţa asupra comportamentului nostru, lucru absolut indispensabil pentru a avea succes şi pentru a fi fericiți.
Comportamentul inhibitiv negativ este indus de momentele când copilului i se spune: „Nu ai voie!”, „Pleacă de acolo!”, „Înce­tea­ză!”, „Nu atinge!”, „Fii atent!” - impulsul natural al acestuia fiind tocmai acela de a atinge, a gusta, a mirosi, a simţi şi a explora fiecare părticică a lumii la care are acces. Când părinţii reacţionează la comportamentul de explorator al copi­lului prin ridicarea tonului, supă­rare, impu­nerea de restricții sau chiar corecție corporală, copilul, care nu este suficient  de matur să înţeleagă ceea ce se întâmplă, își va crea un model mental de genul: „de câte ori încerc ceva nou sau diferit, mama sau tata se supără pe mine şi nu mă mai iubesc. Este din cauză că sunt prea mic, prea neștiutor, sunt neajutorat, nu pot, nu pot, nu pot”... Gândul că „eu nu pot” se va transforma rapid în „frica de a greşi”, iar frica de a greşi, va deveni marele şi pro­babil singurul obstacol în calea succesului unui adult. Frica de a greşi poate apărea în noi, ori de câte ori vorbim despre un risc, sau facem ceva nou, ori diferit, care impli­că riscul de a risipi timp, bani, sau emoţii.
Simţim toate modelele comportamentale negative în interiorul nostru. Atunci când suntem controlaţi de un model comportamental negativ, simţim şi reacţio­năm exact ca şi cum am fi în pericol să ne accidentăm. Simțim frica de eşec în plexul solar, de unde se răspândeşte în tot corpul. Inima va începe să bată mai repede, vom începe să respirăm mai rapid şi mai superficial, gâtul ni se va usca, va începe să ne doară capul și aproape sigur va apărea și o imperioasă senzație de micțiune... Vom reacţiona ca şi cum ar urma să fim pedep­siți. Se pare că toate aceste manifestări fi­zice ale modelului comportamental inhi­bi­tor negativ sunt programate, în sub­conştien­tul nostru, înainte de a împlini vârsta de șase ani. Pot apărea sentimente de anxietate şi nervozitate însoţite de transpiraţie, palpitații, manifestări vegetative, iritaţie, nelinişte şi chiar raptusuri de furie. Cu cât modelul comportamental negativ este mai adânc înrădăcinat, cu atât mai puternică va fi reacţia la situaţia respectivă. Eu sunt foarte stângaci... mă întreb dacă are vreo legătură...