Tomograful lui Sabin / Balistică

Cuvântul vine din greacă, „ballein”, însemnând a arunca. Există o ştiinţă cu acest nume ce se ocupă cu „mecanica zborului, comportamentul şi efectele proiectilelor, în special gloanţe, bombe şi altele asemenea acestora, este o artă a proiectării şi accelerării lor, astfel încât acestea să realizeze performanţa dorită. Corpul balistic se mişcă liber şi îşi modifică aparenţa, forma şi textura în condiţiile ambientale.

Cele mai vechi proiectile au fost pietrele, săgeţile şi bumerangul.

Dar CUVINTELE? De ce nu teoretizează nimeni utilizarea cuvintelor ca armă, deoarece se practică de la Adam şi Eva încoace şi de multă vreme cred că a devenit o artă extrem de complexă şi rafinată? De ce unii au învăţat să tragă perfect, iar alţii sunt „ţinta vacă” nr. 10? Cei ce au făcut armata vor înţelege ce vreau să spun.

Cuvintele dor, cuvintele rănesc, cuvintele mutilează, cuvintele ucid. Deci, ori de câte ori avem un anume interes, putem pune tunurile vorbelor pe cineva, profitând de faptul că marea masă nu este capabilă sau pur şi simplu nu vrea să judece lucrurile imparţial, poate şi din cauza lipsei informaţiilor obiective, marea masă se bucură de orice necaz, meritat sau nu, ce cade pe capul celor percepuţi ca fiind pe un plan social, educaţional şi intelectual superior. Nu este o culpă, deoarece ţine de natura umană.

Sintagma „de fier” asociată unei persoane mi-a dat întotdeauna fiori, pentru că m-a dus mereu cu gândul la un om, fie lipsit total de sentimente, fie incapabil să şi le exteriorizeze sau să le practice, dacă totuşi le mai are. Pe aceştia vorbele alunecă exact ca apa pe gâscă, deci, în caz de forţă majoră, trebuie gloanţe adevărate.

Şi încă ceva, URA este un sentiment, deci un om capabil de ură nu este nicidecum de fier, el este plămădit din ceva mult mai moale şi adeseori mirositor.