Tomograful lui Sabin / Azi

Incendii, tornade, agresiuni, accidente îngrozitoare, crime tot mai oribile, pornografie, poker...e plină media mondială de ele. Big Brother îşi vede de treabă. La noi, alte „subiecte”, care mai de care mai fierbinţi şi mai importante, dar care de fapt nu contează, poate doar pentru gloata ce se îngroaşă pe zi ce trece după chipul şi asemănarea mondenilor promovaţi pe sticlă şi nu numai.

ASTA însă contează pentru a putea mima democraţia votului unde este important doar numărul. Fiind amator de filme de ficţiune, nu mi-a fost deloc greu să observ că în general, viziunea asupra viitorului este una apocaliptică, cenuşie: ruine, lipsa resurselor, lipsa energiei, revenirea la arc şi arbaletă, cel mai tare supravieţuieşte... iar liderii sunt în general persoane abile, amorale care au însă argumente în faţa mulţimii. Oarecum în antiteză, dar eu cred că mai degrabă în completare, sunt făcute filme cu personaje providenţiale care luptă împotriva răului, singure, iar mai nou în grup. Personaje nemuritoare, îmbrăcate colorat, asortate circului cu happy end...

Întreg acest ansamblu seamănă cu un scenariu, parcă   subconştientul nostru este pregătit, încetul cu încetul, pentru ceva care ar trebui să urmeze. Auzim tot mai des că suntem prea mulţi, iar planeta nu mai are resurse pentru toţi, că ne paşte seceta, foametea, îngheţul, deşertificarea, prionii, că am poluat dincolo de orice limită acceptabilă, că gazele naturale şi petrolul sunt pe terminate...

Iar dacă schimbăm canalul, putem să admirăm yacht-urile fastuoase, opulenţa staţiunilor de pe Riviera sau din Asia sau Vegas-ul, să admirăm tehnicile de întinerire ale celor ce dispun de resurse pentru a achiziţiona somatotrop sau mai ştiu eu ce, maşinile de milioane de euro, ceasurile, palatele...

Cine are curaj să redefinească AZI democraţia?