Tomograful lui Sabin / Arhetipuri

Povesteam cu cativa prieteni langa care nu pot fi, din pacate, atat de des si de mult cat mi-as dori, despre… TOATE cele. De la literatura si muzica, la slabiciunile oamenilor mari, de la trecut, la viitorul predictibil pentru tinerii nostri, despre cum NESIMTIREA si INDIFERENTA devin tot mai sufocante atunci cand ne urmarim cu obstinatie, exclusiv egoistele interese personale. Am mai vorbit mult si despre IDENTITATE, despre ceea ce avem noi, putini sau multi de spus comunitatii si lumii, despre cat de credibili mai putem fi atat timp cat nici nu mai stim daca istoria noastra respecta ADEVARUL. S-au creat (sau au fost create) ARHETIPURI de care unii sau altii se folosesc, in momente bine alese, pentru a transmite un mesaj care are ca unic scop atingerea unui anume obiectiv, evitand argumentele palpabile. De la voda care imparte dreptatea cu ocaua, fiind sensibil si la lacrimile mosului in opinci, pana la haiducul care ia de la bogati pentru a-i ajuta pe cei oropsiti... Daca au devenit sabloane, oare se mai gandeste cineva ca adevarul, aflat uneori imediat sub coaja cea subtire a aparentelor ar putea fi ALTUL? Oare nu mai avem nimic cu adevarat valoros de dus mai departe? Ceva AL NOSTRU. Am dat istoriei lumii nume uriase din cultura, stiinta, umanism si gandire, iar acum ne-am tembelizat, ne-am tabloidizat, ne-am manelizat si ne isterizam mereu pentru mai nimic. Ce m-a apucat? Eram cu prietenii mei aproape de locul unde absolventii unui mare liceu al urbei sarbatoreau. Copii frumosi, imbracati scump, dar cu un prost gust desavarsit, care erau in delir ascultand cele mai dubioase cantece cu putinta, carora le urlau cu patima cuvintele fara sens... Nu e prima data cand asist la asa ceva. Va deveni un arhetip? Sabin Nemes BOTA