Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Tomograful lui Sabin / Apostat
Ocazional, termenul este utilizat în sens metaforic pentru a defini renunţarea la un crez nereligios cum ar fi un partid politic, o ideologie ori chiar o echipă sportivă sau orice alt grup organizat. Puţine persoane se autodefinesc ca apostaţi (chiar dacă sunt) din cauza conotaţiei de cele mai multe ori negativă a termenului.
Multe grupuri religioase şi chiar state pedepsesc apostazia în mod formal sau informal, de la excomunicare până la pedepse grele cu închisoarea sau chiar moartea.
Dar nu despre apostatul religios vreau să vorbesc, ci despre „celălalt”. După ce, din fericire, s-au inventat sociologii aceştia, au definit apostatul ca fiind nu doar o persoană care trăieşte o schimbare „dramatică” a convingerilor sale, ci un om care, chiar şi îmbrăţişând noile sale convingeri, nu le trăieşte şi nu le practică în mod prioritar, ci este în continuare dominat de lupta împotriva vechilor sale credinţe a căror valoare o neagă acum cu vehemenţă.
Ce cunoscut sună! Sunt convins că şi înainte ca grecii, părinţii democraţiei să găsească acest cuvânt decent pentru a defini ceva atât de pervers au existat nenumăraţi practicanţi ai acestei ocupaţii profund înrudită cu prostituţia, prima meserie unanim recunoscută şi probabil veşnică.
Aceiaşi sociologi au dus analiza mai departe pentru a discrimina apostatul de dezertor şi de informatorul / denunţător / delator... nu ştiu exact dacă pentru a-l demoniza sau pentru a-i găsi scuze.
Cert este că scuza pe care apostatul o foloseşte întotdeauna pentru a-şi motiva gestul este revelaţia captivităţii sale în vechea sa credinţă şi dorinţa de salvare în cea nouă. Mă gândesc că poate ar fi nevoie de o iniţiativă legislativă pentru ca acest mod de acţiune umană să fie trecut în nomenclatorul nostru de meserii. Din ce văd că se întâmplă mai ales în ultima vreme se pare că este extrem de lucrativ.