Tomograful lui Sabin / Alegere

Am citit recent cateva ganduri ale unui filosof autohton si nu am putut sa nu-i dau dreptate. Spunea ca noi singuri alegem sa ne ducem viata ca in spatele unui ghiseu, unde se contabilizeaza exclusiv nefericire. Noi singuri alegem sa nu mai privim stelele noptii, sa nu mai ascultam cantecul pasarilor, sa nu ne mai lasam infiorati de adierea vantului de seara. Veti spune ca viata e grea, ca tot ce se intampla in jur este rau, ca suntem saraci si ca speranta e in coma. Da... nu... poate... dar ce conteaza? De ce intotdeauna asteptam fericirea din afara noastra? Facem oare tot ce trebuie pentru a evalua mai intai cat de mare trebuie sa fie fericirea asta si cat de definitiva? Unii suntem fericiti ca putem sta de vorba cu un prieten, altii ca pot imbratisa persoana iubita, altii ca merg la un film bun si 2 ore uita de belelele existentiale. Fericirea aceea simpla si curata nu are nevoie de conturi in valuta, sau de un Lamborghini, sau de o vacanta in Seychelles, desi toate acestea ar fi foarte bine venite. Oare a sta seara in fotoliu in fata televizorului, cu partenerul de viata alaturi, cu copii ciripind in camera lor, nu seamana a fericire? De ce nu ne putem lasa imbratisati de ea macar o ora sau doua, sau cat se poate pentru ca dupa aceea ne scufundam oricum in problemele existentiale, dar e altceva cand ai luat o gura serioasa de speranta. Sa alegem sa fim fericiti, chiar daca fericirea vine cu picatura, dar macar stim ca exista si o simtim pe pielea noastra. Altfel, ramanem ca vulpea care incerca sa se convinga singura ca strugurii sunt acri. Stiti sms-urile acelea oarecum standardizate care se trimit de sarbatori: „fericirea se gaseste in lucruri marunte...”?. Este adevarat. Sabin Nemes BOTA