Tomograful lui Sabin / Adevăr

Voiam să scriu despre adevăr şi despre zbaterea multora pentru a-l afla sau măcar pentru a-l intui, dar apoi mi-am adus aminte de faptul că aproape întotdeauna istoria ne-a demonstrat că nu suntem capabili să ne descurcăm cu adevărul. Deci, încă odată, se pare că nu e mereu sănătos chiar să vrem ceea ce ne dorim.

Aşa că, mi-am dat seama că e mult mai uşor să scrii despre minciună, să faci baie în ea, să o călăreşti, să ţi-o faci prieten şi să o foloseşti, să îţi construieşti până şi viaţa sau cariera pe ea, exact aşa cum ţi le doreşti, pentru că aici istoria universală oferă exemple fabuloase. ªi nu are absolut deloc picioare scurte, un domn nu poate spune asta, chiar dacă este ADEVĂRAT. O punem la orizontală şi picioarele nu se mai observă, mai ales dacă le trimitem la marginile câmpului vizual. Gândiţi-vă puţin la propria experienţă: cine iau cele mai bune slujbe? Mincinoşii! Cine avansează ierarhic mai ceva ca Prâslea cel Voinic? Mincinoşii! Cine se descurcă în economia „de piaţă” ca peştele în apă? Mincinoşii!

Statistic, ei au şi cele mai tari maşini, cele mai tari femei, cei mai...cele mai...Cum se poate? Simplu: identificăm o minciună incriminată de detractori, o izolăm, o purificăm, o rafinăm, facem un poster mare, mare şi color cu ea, îl lipim peste tot în văzul lumii şi apoi echipa de specialişti îi certifică ADEVĂRUL. În democraţia manipulării, sărăciei şi inculturii, adevărul pur riscă întotdeauna să fie pervertit statistic, deci, dacă din 10 oameni, 6 îţi spun că peretele cel verde este roşu...atunci acesta va fi roşu, iar tu trebuie să fii fericit că nu ţi se ridică permisul de conducere. Daltonistule! Singura „apă” cu care adevărul nu ofileşte conţine caracter, educaţie, onoare. E secetă. Căldură mare mon’şer!