Tomograful lui Sabin / A fost odatã...

Ceea ce se intampla in jur ma afecteaza si pe mine la fel ca pe toti ceilalti. Mi-e greu, uneori, sa gasesc vorbele potrivite pentru a transmite un gand luminos dupa ce abia am iesit din mlastina evenimentelor cotidiene, asa ca, de aceasta data (poate si alta data...) voi incerca sa va descretesc fruntile cu amintiri hazlii... Asadar, era pe vremea „cealalta”. Aveam o colega mai in varsta, un artist al profesiei, dar cu o candoare de copil in abordarea existentei reale. Pentru cei ce aveau de facut drumuri mai lungi, orice ambulanta cunoscuta era o adevarata mana cereasca. Venea colega spre spital cu o ambulanta din acelea, tineti minte, alba, cu vopseaua caroseriei scorojita, stand in fata langa sofer si protejand cu grija o punga cu oua: «foloase necuvenite«, «spaga», primite de la cineva. Punga de hartie cu ouale statea pe capota motorului si era tinuta cu mana stanga de colega mea. Luand curba spre urgenta, soferul ii spune ca o lasa la cabinetul de interne, dar ea ii raspunde ca va cobori la pediatrie, ca sa nu mai faca atata drum, desi intre cele doua intrari sunt mai putin de 100 de metri. Zis si facut, in acelasi moment deschide portiera, chiar in viraj si... cade din ambulanta. Soferul, atent la drum, observa doar dupa cateva clipe ca doctorita nu mai este langa el si, ingrozit, franeaza din toate puterile. Nici nu indraznesc sa ma gandesc ce a simtit in clipa aceea bietul om... Inghetat de groaza in scaun, o vede apoi aparand de undeva, de jos, plina de praf, cu ciorapii rupti la genunchi si il intreaba ingrijorata: unde mi-s ouale? Iar a doua patanie, avand acelasi personaj principal, a fost cand, din graba, a luat de pe o masa un puf cu un fel de clei „performant“ folosit pe vremea aceea si si-a pompat cu entuziasm narile crezand ca sunt picaturi pentru desfundat nasul. Restul vi-l imaginati si singuri. Sabin Nemes BOTA