Tomograful lui Sabin / “L’insoumis”

Am zile (si cred ca mai toti cunoasteti senzatia) in care ma simt ca personajul din filmul acela cu…”dupaamaiza unui caine”, iar cand ajung acasa simt nevoia de...ceva care sa-mi incarce bateriile vampirizate. Mie imi este simplu, MUZICA. Imi ajunge. Am de unde alege si asta e foarte bine pentru ca de fiecare data am nevoie de altceva, in functie de ceea ce urmeaza sa fac. Uneori ascult muzica clasica, alteori jazz, alteori rock suparat, alteori instrumentala, alteori marii chitaristi…Ce mai, de toate dar numai delicatese, sau poate asa mi se pare mie. Am primit in urma cu cativa ani un film de la niste prieteni de departe. Un film despre Sviatoslav Richter. I-am ascultat pe vinil interpretarile de-a lungul anilor asa cum am ascultat numerosi alti pianisti dar niciodata nu as fi putut banui personalitatea fabuloasa pe care filmul autobiografic mi-a revelat-o timp de mai bine de 2 ore. Un om cu adevarat LIBER. Absolut toata viata lui a facut doar ce a dorit si nimic altceva fara ca macar sa se gandeasca la consecinte. Pare aproape imposibil ca in vremea razboiului, apoi a lui Stalin si a cortinei de fier sa fi existat un asemenea personaj. Genial in interpretare, un om de o modestie si sinceritate incredibile, care se bucura de orice, care tinea minte doar ce dorea, care canta numai ce voia el, in stare sa doarma sub pian daca ii era somn indiferent de cati oaspeti avea in casa, in stare sa manance hamsii pe ziar...In varsta, inalt si slab, cu fata senina si ochii albastri povestea cu o urma de zambet pe fata lucruri extraordinare care lui i se pareau banale, comune. Poate ca libertatea se castiga si prin nesupunere, dar atunci trebuie sa fii UNIC. Sabin NEMES BOTA