Tokes si “Operatiunea Arhiva”

In ultimul timp, diferite asociatii sau organizatii, patronate de lideri marcanti ai UDMR au pornit o ofensiva revendicativa prin numeroase formularii de cereri de retrocedare. Se revendica orice: cladirea Muzeului Crisurilor, imobilul Universitatii Babes, zidurile cetatii Alba Iulia, cladiri de patrimoniu si, mai nou, o biblioteca sigheteana inexistenta! In ianuarie 2006, Eparhia Reformata a Pietrei Craiului-Oradea, reprezentata prin episcopul Tokes Laszlo, a depus la Biblioteca Municipala „Laurentiu Ulici” din Sighetu Marmatiei o cerere de revendicare, solicitand restituirea colectiei de carti a bibliotecii Liceului Reformat (peste 25.000 de volume), mobilierul bibliotecii, mobilierul antic al cabinetelor profesorale si al salii festive si vechea arhiva a liceului. Cererea vine in completarea unei solicitari a Parohiei Reformate din Sighetu Marmatiei catre Comisia Speciala de Retrocedare Bucuresti prin care se cere retrocedarea imobilului Liceului Reformat si a bunurilor mobile care au apartinut liceului. Resturile unei biblioteci Vreme de secole, biblioteca reformata din Sighetu Marmatiei a fost cea mai prestigioasa unitate de gen din nordul Ardealului. Infiintata in secolele XVII-XVIII (pe langa scoala calvina din oras), institutia s-a dezvoltat, astfel ca la cedarea Ardealului, in 1918, detinea un fond de carte estimat a depasi 150.000 de volume, alaturi de mii de manuscrise, piese de mobilier sau muzeistice (tablouri, arme etc.). Din datele noastre, in 1919, in urma acordurilor dintre Romania si Ungaria, au plecat spre tara vecina arhivele si o parte a bibliotecii Liceului Reformat sighetean, fapt trecut cu vederea de majoritatea celor implicati. Dovada: daca pana in 1995 nimeni nu a putut dovedi prezenta in vreo arhiva ungara a documentelor plecate de la Sighet, in acel an acestea au fost gasite de catre istoricul roman Marius Diaconescu. Arhiva maramureseana se afla azi la Debrecen (sub cota R 2579), si contine 1.995 de acte, scrise intre anii 1265 si 1790. Cea mai valoroasa piesa plecata in Ungaria a fost insa un manuscris celebru, Codex Esztergom, scris in anul 1229. Dupa preluarea resturilor bibliotecii de catre autoritatile romane, o parte a cartilor romanesti (ca de exemplu doua exemplare din Noul Testament de la Balgrad, tiparit la 1648) au fost duse la Biblioteca Academiei din Bucuresti. Restul bibliotecii reformate, ramasa la Sighet, a fost dezafectata in octombrie 1944. In acele zile, in timpul retragerii armatelor germane si horthyiste din Maramures, nemtii au incendiat Liceul Reformat (exista multiple marturii in acest sens). Atunci, un grup de cetateni inimosi au salvat grosul cartilor si mobilierului bibliotecii, purtandu-le din mana in mana pana in holul bisericii reformate invecinate, unde au fost puse claie peste gramada „pana in tavan”, multe piese disparand in invalmaseala. Cativa ani mai tarziu, in 1948, comunistii au confiscat tot. La 26 iulie 1948, prin delegatia 318, Inspectoratul Judetean Scolar Maramures (si nu vreo biblioteca!) a semnat protocolul de preluare a cartilor „depozitate in corul bisericii reformate, in neoranduiala”. O parte a cartilor a ramas la Sighet, altele au ajuns in Baia Mare si chiar in maini private. Evaporarea cartilor In 1949, cartile au fost depozitate in fostul sediu al Arhivelor. Transportul s-a facut cu elevi si detinuti, care au mutat cartile cu ajutorul unor roabe. Se zice ca multe documente si carti au fost pierdute in timpul transportului, cele care s-au pastrat fiind depozitate la gramada in aer liber! In 1950-1951, directorul Muzeului din Baia Mare, Szasz Karoly, fost director al arhivelor din Oradea si Baia Mare, a transferat la Targu Mures 333 de carti vechi cu valoare stiintifica. In 1956, 6-7.000 de volume au fost depozitate intr-o sala de la Arhivele Statului din Sighet. Alte 2.000 de volume au ajuns la Biblioteca Judeteana Satu Mare, acestea aflandu-se si astazi in fondul care sta la dispozitia cercetatorilor. Maghiarii sustin ca 25.000 de carti au ramas la Sighet, fiind preluate in februarie 1952 de nou infiintata biblioteca oraseneasca (ajunsa ulterior municipala). Numai ca registrul care contine cartile ce au stat la baza infiintarii noii biblioteci, nu contine nici o carte veche, ci doar opere de Marx, Engels si alti autori comunisti, carti editate in anii 1949-1952! In anii comunismului, s-au succedat pe la „municipala” sigheteana mai multi bibliotecari, unii banuiti acum ca ar fi instrainat carti din fondul vechi reformat (fond care nu a fost niciodata inventariat sistematic!). Asa se pare ca au ajuns incunabulele sighetene la bibliotecile publice din Oradea, Satu Mare, Targu Mures si Galati. Se pare ca si la Biblioteca Judeteana din Arad ar exista carti cu stampila colegiului reformat Sighet, iar cateva anticariate din Bucuresti au comercializat in acei ani piese valoroase provenite tot de aici. Tot inainte de 1989 s-au „evaporat” de la Sighet si cele doua sau trei exemplare ale primei Biblii maghiare de la 1591. Nimeni, niciodata, n-a fost tras la raspundere si niciodata nu s-a realizat o inventariere sistematica a fondului vechi de carte sighetean. Subreda revendicare Astazi, in 2006, la Sighet au mai ramas in fondul Bibliotecii municipale circa 15.100 de carti (cea mai veche fiind din anul 1529, si cateva mii ante 1700). Se pare ca o parte din vechiul fond de carte, ajuns la parohia reformata si chiar la scoli (Scoala nr. 3, de exemplu), a disparut deasemenea in anii socialismului. In privinta mobilierului revendicat de reformati, acesta a ajuns in 1952, partial, la Casa de Cultura sigheteana (si nu la Biblioteca municipala). De-a lungul timpului, valoroasele dulapuri, scrinuri, secretaire-uri si canapele au disparut, fiind „casate” si scoase din inventar, astfel ca acum nu se mai pastreaza nimic din ce a fost odata, desi exista semnale ca o parte a valorosului mobilier ar fi acum in mainile unor colectionari privati sigheteni. De asemenea, mobilierul si cartile nationalizate in 1948-1952 nu provin numai de la Liceul Reformat. In Sighet au mai existat multi potentati locali (maghiari, evrei si romani, precum Ioan de Kovats sau Arthur Coman) care si-au donat de-a lungul timpului averile (cartile, mobila, tablourile) comunitatii. Doar o parte (inclusiv a fondului de carte veche detinuta de Biblioteca municipala) a acestui tezaur, a fost proprietatea reformatilor. Asta se va dovedi, de fapt, la procesul pe care am auzit ca Laszlo Tokes il va intenta institutiei sighetene. Se vehiculeaza varianta ca, de fapt, pastorul Tokes n-ar fi atat de interesat de cartile pe care le revendica, ci de arhiva care ar fi continut doi metri liniari de documente, 85 dintre acestea fiind documente de fond funciar! Oricum, revendicarea Episcopiei Reformate nu sta in picioare. Biblioteca sigheteana nu este succesoarea, continuatoarea sau detinatoarea bibliotecii fostului Liceu Reformat din Sighet. Eventual, daca se va dovedi ca in fondul vechi al Bibliotecii municipale de la Sighet se afla carti provenite din fosta Biblioteca reformata, acestea ar putea fi retrocedate Episcopiei. Dar grosul acestora, s-a dispersat de-a lungul timpului, probabil in zeci si sute de directii diferite, astfel ca reconstituirea intregii biblioteci pare o utopie. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro