Toboganul razboiului civil

Inca o zi, alte atentate sinucigase cu bomba in Bagdad coordonate cu grija, chiar daca cu mai putine victime decat in 14 septembrie, zi care a inregistrat un record de 182 de morti. Dar exista o informatie referitoare la imbinarea tragica dintre varsarea de sange, furie si disperare, si anume aceea ca in prezent s-ar trece la o viata normala in unele zone ale Irakului, scrie The Guardian, citat de Rompres. Fanatacii Jihadului Abu Musab al-Zarqawi, liderul Al Qaida din Irak, a declarat razboi deschis siitilor din Irak pe care i-a numit “tradatori si colaboratori”. Fanatacii Jihadului detin de asemenea strategii de comunicare, iar cuvintele trebuie luate in seama, deoarece amenintarea unui razboi civil, care este posibil sa izbucneasca de cateva luni, prezinta riscul de a deveni realitate, imposibil de evitat. Pozitia publica a guvernului irakian este aceea ca atacurile sunt initiate de teroristi si criminali fara o planificare anume in spatele violentei distructive. Cea mai mare si mai grava atrocitate care a avut loc miercuri a fost provocata de o masina-capcana, care a explodat intr-o suburbie din nordul Bagdadului, cu populatie predominant siita, iar cele 114 victime erau muncitori saraci, ce asteptau sa castige cativa dolari pentru o munca platita cu ziua. Despre soferul autovehiculului exista rapoarte potrivit carora ar fi avut un accent irakian, dovada cum ca nu toate aceste crime sunt opera “luptatorilor straini”. Nu au existat pierderi de vieti omenesti in randul armatei americane sau al armatei irakiene, majoritatea victimelor fiind insa din randul politistilor. Pana in prezent, raspunsul siitilor fata de aceste violente a fost unul retinut. Liderii siiti se tem ca Al Qaida doreste sa ii angreneze intr-un razboi civil. Principalele partide politice siite din guvern spera, pentru prima data, ca tratatul constitutional supus referendumului luna viitoare, si alegerile generale programate pentru luna decembrie a acestui an vor confirma o succedare istorica la putere, in favoarea lor Explicatia specialistului Aceasta perspectiva a deposedarii permanente este anatema liderilor minoritatii sunnite arabe deprinsi in timpul erei lui Saddam Hussein sa conduca, acest fapt putand reprezenta un factor ce explica violentele. Dar, ar trebui facuta diferenta dintre preocuparile nationale ale sunnitilor arabi si cele ale Al Qaida, este de parere Rime Allaf, expert in problemele Orientului Mijlociu la Chatham House. “Nu este vorba numai de sunniti impotriva siitilor. Al Qaida nu face adesea diferenta dintre cine trebuie sa fie vizat. O parte dintre suburbiile Bagdadului au populatie mixta - sunniti, siiti si altii. Acestia sunt cu totii civili. Este deja un razboi civil, care se da in special pentru putere, nu un razboi pentru religie. Acest lucru este urmarit de Al Qaida, in timp ce SUA vor puterea asupra regiunii “, a subliniat Allaf. Din aceasta perspectiva, conflictul din Irak se afla in centrul a doua batalii istorice, care au dobandit noi dimensiuni moderne dupa 11 septembrie. Intreg conflictul armat din Irak, daca nu va fi evitat, ar putea starni reactii in randul siitilor din Iran si in randul siitilor si sunnitilor din Arabia Saudita si din alte state ale Golfului, care ar putea duce la o eventuala schimbare de regim, izbucnirea unor conflicte in regiune, reactii care sunt dorite de catre Al Qaida. Extremismul destul de greu de inteles al lui al Zarkawi ar putea fi dezaprobat de alte elemente ale insurgentilor. Dar anuntul sau explicit privind strategia de ucidere sectara va face dificila misiunea acelor voci, precum marele ayatollah Ali al-Sistani, care a reusit sa convinga populatia siita sa renunte la o eventuala destabilizarea a tarii, intr-un moment in care un razboi civil era pe cale sa izbucneasca. Rapirea si executarea unor siiti de catre barbati in uniforme ale armatei sugereaza ca aceasta incepe sa isi piarda din credibilitate, sau faptul ca moartea apare in randul insurgentilor imbracati in costumele fortelor de securitate (o tehnica folosita in Algeria) se adauga acum la teroarea si mizeria din Irak. Un element reconfortant, minor insa, este acela ca, pana in prezent, atacurile raman limitate geografic. Compromis cu sunitii Al Zarkawi si-a corelat declaratia de razboi cu ofensiva armatei americane impotriva insurgentilor din Tal Afar, regiune aflata in apropiere de granita Irakului cu Siria. Dar mai sunt si alte implicatii: peste exact o luna, irakienii sunt programati sa isi exprime votul, in cadrul unui referendum, asupra noii lor Constitutii democratice, chiar daca aceiasi sunniti, care au boicotat in mod neorganizat alegerile din ianuarie anul acesta - fapt ce a dus la castigarea majoritatii de catre siiti si kurzi - inca obiecteaza fata de multe dintre masuri. Cu atat de multa suferinta si pierderi de vieti omenesti intr-o singura zi, disputa procedurala, indiferent de cat de importante sunt problemele, pare aproape irelevanta. Dar violenta este una dintre cele mai importante probleme care vizeaza procesul politic, in speranta ca eventual acesta va pune capat activitatii insurgentilor - astfel incat ceva functionabil poate aparea din ruine. Atat SUA cat si Marea Britanie nu mai fac un secret din faptul ca doresc retragerea trupelor cat mai curand posibil, in timp ce guvernul irakian a inceput sa discute in mod public despre cat de pregatit este pentru a prelua controlul asupra securitatii anumitor zone, inclusiv in Karbala si Nassiyria, pana la sfarsitul acestui an. Presedintele irakian, Jalal Talabani - de origine kurda - nu s-a abatut de la acest scenariu cu prilejul intrevederii avute miercuri, 14 septembrie, cu presedintele George W. Bush, la Washington. Este adevarat ca o retragere imediata ar multumi foarte multi oameni, atat in Marea Britanie cat si in alte zone ale lumii care s-au opus razboiului inca din prima clipa si ar dori sa se dezvinovateasca printr-o recunoastere implicita a esecului. Dar este greu de sustinut printr-o propozitie ca o retragere precipitata ar inrautati situatia prin aceea ca fortelor de securitate irakiene le va fi mai greu sa faca fata unei eventuale cresteri a actelor insurgente violente. Este justificat sa fim furiosi in fata unor orori zilnice care au loc in Irak, considerat acum un laborator mortal al terorii Jihadului. Dar acest lucru, din pacate, nu ajuta pe nimeni sa ofere raspunsuri simple. Este important sa se ajunga la un compromis privind Constitutia irakiana, care sa ii satisfaca si pe sunniti, inainte de 15 octombrie, cand este programat referendumul. “Daca nu se va ajunge la nici un compromis... tara se va indrepta usor spre un razboi civil si spre dezintegrare (...) din pacate acest scenariu pare din ce in ce mai posibil”, a declarat Joost Hiltermann, directorul Centrului International de Criza pentru Orientul Mijlociu. The Guardian