Toamna la Bruxelles

* Concursul „Euro-Vocea Maramuresului”, sponsorizat de senatorul PSD, Sorin Marius Bota, si-a desemnat castigatorii. Cei mai buni dintre cei foarte buni, elevii care au ocupat locul I, au avut ocazia, prin sustinerea senatorului, sa viziteze orasul Bruxelles, tinta fiind Parlamentul European. Am aflat cu cateva zile inainte de plecare ca voi merge la Bruxelles. Nu stiam prea multe detalii, dar nici nu mai conta. Vestea era mare. Asa ca duminica, 12 septembrie, la ora 6 dimineata eram prezenta la locul plecarii. Eram curioasa si emotionata in acelasi timp de felul in care avea sa decurga aceasta calatorie. Nu cunosteam fete, doar numele care semnau frumoasele poezii care au participat la concurs si au castigat locul I. In timp, insa, fiecare din acele nume a primit o fata, o personalitate, o amintire...Dupa ce a ajuns microbuzul, am mai facut cateva poze cu toata grupa, cu domnul Bota si cu cele care aveau sa fie ghizii nostri -Ana si Linda-, apoi am pornit in marea noastra excursie.Prima tara prin care am trecut a fost Ungaria. Am reusit sa vedem incantati si Budapesta cu cladirile sale vechi, cu podurile peste Dunare, cu statuile ce stau parca de veghe asupra orasului. Am plecat mai departe spre Slovacia. Aici au inceput peripetiile, cand un echipaj de la politie ne-a oprit si ne-a dat o amenda destul de consistenta. Am hotarat acolo, toti, ca nu ne place Slovacia. Dar apoi tot noi am dat inapoi si am recunoscut ca Bratislava e frumoasa. Deja eram o echipa. Deja se legau prietenii. Se gaseau interese comune, vise, idei, poate chiar si dureri. In Cehia am fost luati iarasi in primire de politie, dar de data asta eram obisnuiti. Iar ei au fost mai putin drastici. Toate aceste opriri ne-au facut sa intarziem in drumul nostru, asa ca am ajuns in Germania tarziu in noapte. Am dormit la Nuremberg. Imi zicea cineva ca orasul este de o „frumusete teutonica”. I-am dat dreptate a doua zi dimineata cand, dupa micul dejun, am iesit in fata hotelului. Ploua marunt si des. Fugeam toti care pe unde, ca potarnichile, sa vedem cat mai multe in putinul timp pe care il aveam la dispozitie. Pietrele cu care erau pavate strazile te faceau sa te intorci cu sute de ani in urma, casele pline de flori iti spuneau povesti cu cavaleri si domnite. Nu mai simteam ploaia. Fugeam de colo-colo sa facem poze. Norii incarcati, cerul gri, stropii de ploaie, faceau parca si mai frumos acest oras plin de istorie. Am lasat in urma Nurembergul, sperand sa ne reintoarcem odata, si am plecat spre Valea Rinului. Aici, de o parte si de alta a vaii, am vazut castele vechi, ruine, povesti si mituri. Ni s-a povestit despre Lorelai si legenda care s-a tesut in jurul ei si care e specifica acelor locuri. Lorelai, o tanara frumoasa, fiica unui pescar, s-a indragostit de un nobil. Acesta a luat-o si a dus-o in castelul sau, dar dupa o vreme a incetat sa o mai iubeasca. Fata s-a intors in satul de pescari de pe Valea Rinului cu inima sfasiata si a cerut episcopului sa fie trimisa la o manastire. In drum spre manastire, Lorelai il vede de pe o stanca pe iubitul ei care era cu barca si care se apropia de un vartej. Il striga, iar acesta pierde controlul vaslelor si e prins in vartej. Lorelai, cu un tipat, se arunca in apa dupa cel iubit si moare. De atunci, legenda spune ca oricine trece pe acolo si o aude pe Lorelai cum canta duios, se pierde in vartejul de la piciorul stancii numita in prezent Lorelai. Lasand in urma castelele si pe Lorelai, am plecat mai departe, spre scopul propriu-zis al excursiei noastre, Bruxelles. Am ajuns din nou seara tarziu, iar a doua zi de dimineata am pornit, imbracati frumos, sa vizitam Parlamentul European. Ni s-a vorbit despre ceea ce inseamna Uniunea Europeana, Parlamentul European, Consiliul European si Consiliul Uniunii Europene. S-au trecut in revista grupurile politice si ni s-a specificat clar ca acolo nu exista opozitie si putere. Euro-deputatul PSD, Ioan Mircea Pascu, si-a rapit o ora din timpul sau bine planificat si le-a raspuns elevilor si jurnalistilor la intrebari. Castigatorii nostri au vrut sa stie daca si cum se poate ajunge acolo. Raspunsul a fost clar: se poate! Cu multa munca si cunostinte solide. Romanii care lucreaza deja acolo ne arata asta. Dupa ce vizita la Parlament s-a incheiat, am plecat spre centrul orasului cu cladirile sale vechi. Frumusetea locului iti taie respiratia. S-au facut din nou poze, s-au cumparat suveniruri, alte poze si apoi am plecat mai departe. Am traversat Luxembourg si ne-am oprit seara la Strasboug. Dimineata am pornit mai departe spre Germania, am trecut prin Stuttgart si München si am mers mai departe spre Austria. Am avut marea bucurie de a putea vizita si Viena. Cu siguranta ca fotografiile facute ar spune mai multe si mai bine decat pot sa o fac eu…Am vazut centrul Vienei, partea noua si cea veche, Primaria, Domul, trasurile care asteapta sa te urci in ele pentru a face un tur de onoare al orasului, statui care iti amintesc de mituri si legende stravechi. Lasand in urma si Viena, joi am pornit spre casa. Am trecut prin Ungaria unde am oprit la un „bob-gulas” cu salata de ceapa. Nu mai aveam nimic de pierdut... Am ajuns in Baia Mare noaptea tarziu. Am plecat un grup de necunoscuti si ne-am intors dupa 5 zile o gasca de prieteni. Am schimbat vorbe multe, adrese de mail si telefoane si promisiuni ca vom pastra legatura. Sper din suflet sa fie asa. Lia Gheorghe lia@gazetademaramures.ro