TITUS FLAVIUS VESPASIANUS - „Cel mai fericit imparat roman”

* Imparatul Titus a murit, bolnav, la Aque Cutiliae, in Sabinia, la 13 septembrie 81, in aceeasi casa de tara unde, cu atat de putin timp in urma, Vespasian isi daduse si el sufletul. Intreaga Roma l-a plans, cu exceptia fratelui sau, care i-a succedat la tron. Titus (Titus Flavius Vespasianus) s-a nascut la Roma, la 30 decembrie 39. A fost cel mai mare dintre fiii imparatului Vespasian si ai Flaviei Domitilla. A crescut la curtea imperiala in timpul imparatilor Claudius si Nero, unde a primit o educatie aleasa, spirituala si militara. S-a remarcat, ca tribun militar, pe Rin si in Britania, pentru ca apoi, dupa cvestura, sa fie locotenent al lui Vespasian in razboiul impotriva iudeilor rasculati in anul 66. In anul 69, dupa proclamarea ca imparat al tatalui sau, a preluat comanda armatelor din Iudeea, a inabusit rascoala si a ocupat Ierusalimul, in anul 70, Tarichea si Gamala, cele mai puternice orase ale Iudeii. Un an mai tarziu s-a reintors la Roma ca asociat la tron al lui Vespasian, care i-a incredintat si functia de prefect al pretoriului. A condus prefectura pretoriului cu severitate si violenta. Dupa cucerirea Ierusalimului, cand s-a intors acasa, Titus a sarbatorit victoria postat pe carul triumfal alaturi de tatal sau. Titus s-a casatorit cu Aricidia Tertulla, fiica unui cavaler roman, odinioara prefect al cohortelor pretoriene. Aricida a murit la scurt timp de la casatorie si Titus s-a casatorit cu Marcia Furnilla, dintr-o familie nobila, de care a divortat, dupa ce aceasta i-a nascut o fata. Duritatea de care a dat dovada a facut sa-si atraga foarte multa ura, asa ca, dupa cum spune Suetonius, „rar s-a vazut un fiu de imparat, care sa se urce pe tron cu o reputatie mai defavorabila si impotriva vointei tuturor.” In afara de cruzime, era banuit si de desfrau, pentru ca prelungea pana la mijlocul noptii orgiile cu cei mai desfranati dintre prieteni. Nu mai mica ii era socotita usuratatea, din pricina cetei de favoriti perversi si de eunuci de care era inconjurat in permanenta. In sfarsit, se credea si se spunea ca Titus va fi un al doilea Nero. La 24 iunie 79, la moartea tatalui sau, a devenit imparat. A condus treburile statului in buna intelegere cu senatul, dar n-a renuntat la nici una dintre puterile sale. S-a spus despre el ca a fost cel mai fericit imparat roman. Atunci cand a murit in al doilea an de domnie, in varsta de numai patruzeci si doi de ani, era apreciat de romani. N-a apucat nici sa sufere influenta adesea corupatoare a puterii, nici sa-i cunoasca deceptiile. Ca tanar, s-a evidentiat intr-un razboi crud, dar conduita sa dezechilibrata a daunat renumelui sau. Insa, odata ajuns pe tron, in loc sa se lase ametit de omnipotenta, ca atatia alti imparati romani, Titus si-a schimbat radical moravurile, facand din guvernarea sa un model de intelepciune si onoare. Dupa cum remarca Cassius Dio, s-ar putea ca si viata sa, pentru a nu mai vorbi de timpul cat a fost imparat, a fost mult prea scurta pentru a-i da ragazul de a savarsi greseli. Domnia i-a fost tulburata de eruptia vulcanului Vezuviu (24 august 79), cand orasele Pompei, Herculanum si Stabiae au fost acoperite de lava (conditii in care si-a gasit moartea Plinius cel Batran), de un incendiu catastrofal izbucnit la Roma (in anul 80) si de o epidemie de ciuma. Incendiul izbucnit la Roma a durat trei zile si a distrus edificii importante, inclusiv templul lui Jupiter, Junona si Minerva, iar ciuma izbucnita in capitala imperiului a fost cea mai nimicitoare molima care a devastat vreodata Imperiul roman. Dezastrele petrecute in timpul domniei sale nu au depins, fireste, de puterea imperiala. Titus a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a atenua suferintele cauzate de aceste calamitati. Titus a organizat jocuri costisitoare (chiar si o lupta navala in vechea naumachie), a distribuit alimente si imbracaminte celor saraci, a terminat construirea Coloseului, a ridicat termele care ii poarta numele, templul lui vespasian de la poalele Capitoliului, a reparat apeducte si sosele si a inceput construirea arcului de triumf ce ii poarta numele. A dat romanilor numeroase lupte de gladiatori, intr-o singura zi acestia luptand cu 5.000 de animale salbatice de tot felul. In timpul domniei sale nici un roman nu a fost condamnat la moarte. Titus a refuzat constant sa primeasca denunturile defaimatoare si nici nu a permis ca altii sa le ia in considerare. Spre diferenta de imparatii romani care l-au precedat si care considerau ca nule favorurile acordate de predecesori, Titus le-a confirmat pe toate cele trecute printr-un singur edict. La randul sau, a acordat numeroase favoruri si privilegii. Pentru a nu scapa nimic din popularitatea la care ajunsese, dadea voie plebei sa intre in termele in care se imbaia si el. Imparatul Titus a extins granitele provinciei Britania, prin actiunile militare ale generalului Cnaeus Iulius Agricola, in anul 80, pana la linia care unea golfurile raurilor Clota (Clyde) si Bodotria (Forth). In Britania a avut loc si o revolta a soldatilor romani, care au omorat cativa centurioni si un tribun militar, dar rasculatii au fost repede adusi la ordine. In Orient a fost infrant uzurpatorul Terentius Maximus, cel care sustinea ca este, de fapt, imparatul Nero si care revendica tronul imperial. Inca din anul 79 Titus l-a proclamat pe fratele sau Domitian coleg si succesor. A murit, bolnav, la Aque Cutiliae, in Sabinia, la 13 septembrie 81, in aceeasi casa de tara unde, cu atat de putin timp in urma, Vespasian isi daduse si el sufletul. Intreaga Roma l-a plans, cu exceptia fratelui sau, care i-a succedat la tron. Au existat si zvonuri care sustineau ca Titus ar fi murit otravit de fratele sau. Acesta din urma ar fi avut si un alt motiv, in afara de dorinta de a ajunge imparat. Inainte de a muri, Titus ar fi spus „n-am facut decat o singura greseala”, fara sa lamureasca ce anume. S-au facut tot felul de presupuneri, dar, dupa cum sustin unii autori, predomina ideea ca el ar fi sedus-o pe Domitia, sotia fratelui sau. „Dragostea si desfatarea neamului omenesc” „Titus fu dragostea si desfatarea neamului omenesc, atat de mult stiu el sa merite afectiunea tuturor, fie prin caracterul si talentul sau, fie prin soarta sa si, ceea ce este mai de mirare, nu numai ca imparat, ci chiar ca particular si sub domnia tatalui, n-a fost scutit nici de defaimare, nici de ura concetatenilor sai.” „Calitatile corpului si ale spiritului sau au stralucit indata inca de copil si se dezvoltara din ce in ce mai mult cu cat inainta in varsta. Era de o frumusete distinsa, care avea in sine totodata gratie si demnitate, si de o forta remarcabila, desi nu avea o statura inalta si pantecele ii era nitel proeminent. Cu o memorie deosebita, avea aplicatie pentru toate indeletnicirile, fie de pace sau de razboi. Era foarte iscusit la manuirea armelor si la calarie, si desavarsit cunoscator al limbii latine si grecesti. Se exprima usor in cuvantari, iar in scris compunea poeme asa de repede, ca putea si improviza. Nefiind strain nici de muzica, canta din gura sau din instrumente placut si corect. Stia sa imite orice scriere ar fi vazut si adesea marturisea ca ar fi putut sa fie cel mai mare falsificator.” - Suetonius Cucerirea Ierusalimului „Titus, insarcinat cu operatiunile de lupta impotriva iudeilor, incerca sa ajunga cu ei la o intelegere, atat prin tratative, cat si prin fagaduieli. Neobtinand nici un rezultat, s-a vazut nevoit sa inceapa ostilitatile. Dupa perioada de inceput, in care luptele s-au dat cu rezultate nedecise, Titus se vazu in sfarsit invingator si incepu un asediu al Ierusalimului. Orasul, inclusiv incinta templului, avea o tripla intaritura de ziduri masive. Romanii inaltara in fata zidurilor uriase gramezi de pamant, adusera masini de asediu si respinsera in diferite ocazii incercarile de iesire a celor asediati. De asemenea, izbuteau sa-i doboare prin lovituri cu prastia si prin lovituri de sageti pe cei care se iveau sus pe ziduri.” „Pana la urma, desi zidul al doilea a fost doborat de masinile de razboi, iudeii tot nu se predara. Mai mult inca, ucisera un mare numar de ostasi ormani care cautau sa-si deschida cu orice pret drum. Apoi, dand foc la cateva cladiri invecinate, cu intentia sa-i impiedice pe romani in inaintarea lor, desi acestia pusesera stapanire pe incinta exterioara, adusera mari stricaciuni zidului interior si fara sa vrea, aprinsera si constructia incintei care proteja locul sacru, deschizand astfel cale libera romanilor spre templu.” „Poporul de rand lupta in pronaos, cei de rang senatorial pe trepte, iar preotii in sanctuarul insusi. Si n-au fost invinsi, desi luptau un numar mic impotriva unor forte net superioare, decat atunci cand flacarile au mistuit parte din cladirea templului. Atunci, prin propria lor vointa, unii se izbira in sabiile romanilor, altii se ucisera reciproc, altii se injunghiara, in sfarsit, au fost si din aceia care s-au azvarlit in foc. Toti erau insufletiti de gandul, indeosebi ultimii, ca sinuciderea nu inseamna pieire, ci victorie, ca este salvarea si fericirea lor sa piara odata cu templul.” - Cassius Dio Un imparat generos „Marea sa greseala a constat in extraordinara sa generozitate. Orice zi in care nu facuse pe cineva fericit prin darurile sale era socotita de el o zi irosita; cheltuia enorm cu organizarea de spectacole si jocuri; a lasat trezoreria aproape la fel de goala cum fusese la urcarea pe tron a tatalui sau, care i-o transmisese doldora de banet. A terminat Colosseumul si a construit un nou edificiu municipal pentru bai. In timpul domniei sale prea scurte nu a avut loc nici o executie capitala; cei care au fost totusi biciuiti sau exilati erau delatori. El jura ca prefera sa fie ucis decat sa ucida. Cand s-a dovedit ca doi patricieni conspirasera impotriva lui pentru a-l da jos de pe tron, s-a limitat sa le adreseze un avertisment; apoi a trimis un curier s-o linisteasca pe mama unuia dintre inculpati, asigurand-o ca fiul ei va ramane intreg si nevatamat.” Will Durant Ioan BOTIS