Titanul muzicii

* Ludwig van Beethoven s-a nascut la 16 decembrie 1770 la Bonn, ca fiu al lui Johann van Beethoven si al Magdalenei Keverich van Beethoven, o familie de origine flamanda. Copilaria si-a petrecut-o sub autoritatea tatalui sau, un mediocru cantaret de curte, mai cunoscut ca alcoolic decat ca muzician. Familia lui Beethoven era originara din Brabant. Mama viitorului compozitor era o femeie blanda si retrasa, cunoscuta pentru bunatatea ei; incerca sa il suporte pe sotul indragostit mai curand de sticla decat de familie. Ludwig a iubit-o enorm si a considerat toata viata ca a fost cel mai bun prieten pe care l-a avut vreodata. Familia Beethoven a avut sapte copii, dar doar cei trei baieti au supravietuit copilariei, Ludwig fiind cel mai in varsta. Pe 26 martie 1778, la varsta de 8 ani, Ludwig a sustinut primul sau concert public, la Cologne. Pentru a profita de mitul Mozart, tatal sau a anuntat ca fiul sau are doar sase ani. Acest nevinovat truc publicitar l-a facut pe Beethoven sa creada mereu ca este de fapt mai tanar. Ajuns la anii maturitatii a primit o copie dupa certificatul sau de botez, despre care a crezut ca este al fratelui sau, Ludwig Maria, nascut cu doi ani inaintea sa, dar care murise timpuriu. Observand talentul muzical precoce al fiului sau, acesta a incercat sa faca din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a inceput sa ia lectii de muzica de la varsta de zece ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta a recunoscut dotarea muzicala exceptionala a lui Beethoven si, cu sprijinul arhiepiscopului din Bonn, Maximilian Franz, i-a facilitat in 1787 o calatorie la Viena. Printul Maximilian Franz era pe deplin constient de talentul lui Beethoven. Este posibil ca la Viena sa fi luat cateva lectii cu Mozart, chiar daca se stiu putine lucruri despre intalnirea dintre cei doi, dar a trebuit sa se intoarca dupa scurt timp la Bonn, din cauza imbolnavirii si mortii mamei sale. In urmatorii patru ani a lucrat in cadrul orchestrei din Bonn, avand astfel prilejul sa-si imbunatateasca cunostintele muzicale cu operele aflate in circulatie in acel timp. In aceasta perioada a compus o cantata cu ocazia mortii imparatului Iosif al II-lea. In 1782, la varsta de doisprezece ani, Beethoven a publicat prima sa compozitie, variatiuni pentru pian pe un mars de Ernst Christoph Dressler. In 1783, Neefe afirma intr-o publicitate muzicala ca elevul sau, continuand in acest ritm, va ajunge cu siguranta noul Mozart. In noiembrie 1792, Beethoven a plecat a doua oara la Viena, unde a devenit elevul lui Joseph Haydn, iar apoi al lui Antonio Salieri. La Viena, Ludwig van Beethoven si-a impresionat profesorii prin virtuozitate si capacitatea extraordinara de a improviza. In capitala imperiului Habsburgic, Beethoven a reusit sa castige favorurile aristocratiei vieneze prin concerte private, ocazie cu care capata faima de virtuos pianist si de compozitor. Acest succes i-a asigurat independenta financiara. In martie 1795 a aparut pentru prima data in fata publicului vienez executand primul sau concert pentru pian si orchestra. A urmat o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin si Bratislava, Leipzig si Budapesta. Dupa primele sonate pentru pian, Beethoven a deschis, incepand cu 1798, seria cvartetelor de coarde si compune prima sa simfonie. Din pacate, in aceasta perioada apar si primele semne ale scaderii auzului, ceea ce il face sa se izoleze tot mai mult de societate. Cu tot acest impediment greu de trecut pentru un muzician, in anii urmatori Beethoven a compus multe dintre capodoperele sale, printre acestea simfonia „Eroica”, „Pastorala” si sonata pentru pian „Appassionata”, orchestra devenind principalul instrument al lui Beethoven. In 1800, Beethoven a organizat un nou concert la Viena, in care a prezentat si prima sa simfonie. Chiar daca astazi aceasta simfonie este considerata ca fiind puternic influentata de Mozart si Haydn, in epoca respectiva melomanii au gasit-o stranie, prea extravaganta si chiar excentrica. Beethoven incepuse sa depaseasca limitele timpului sau. Primele semne de neliniste au aparut in 1801, cand auzul a inceput sa-i slabeasca tot mai mult. Intr-un text din 1802, Beethoven afirma revoltat ca prefera sa moara decat sa devina un muzician surd. Marea sa pasiune pentru muzica l-a facut sa continue. A compus cu repeziciunea celui care nu mai are mult de trait, incercand sa foloseasca fiecare moment liber, neglijand somnul, mancarea, prietenii. Beethoven si-a facut numeroase cunostinte, toate personalitatile lumii muzicale si aristocratice admirandu-l pe tanarul consilier. Dar mai ales iubitorii muzicii l-au sustinut cu entuziasm si chiar cu o anumita doza de fanatism pe tanarul compozitor. Relatia dintre compozitor si amiratori nu a decurs fara incidente, Beethoven avand adesea mici incidente din cauza temperamentului sau impulsiv. Talentul sau ii permitea insa sa fie mai impulsiv, toata lumea acceptandu-i micile iesiri ca un compromis necesar pentru a fi prieten cu Beethoven. In urmatorii ani, Beethoven a avut multi elevi, alegandu-i in functie de talent si preferandu-i pe tinerii promitatori si mai ales pe tinerele eleve, pasionate de muzica, de care avea sa se indragosteasca si nu doar o data. Unul dintre elevii sai celebri a fost arhiepiscopul Rudolph, fratele imparatului, care avea sa-i devina mai tarziu prieten si protector. In 1809, Beethoven a primit o subventie anuala generoasa, de 4.000 de florini, care i-a dat sansa de a trai fara griji financiare. Singura conditie era ca Beethoven sa nu paraseasca Viena, lucru acceptat de compozitor. Prin aceasta subventie, Beethoven a devenit primul compozitor independent avand un statut privilegiat: putea sa compuna ce dorea, cand dorea, sa accepte sau sa respinga comenzile. La sfarsitul lunii iulie 1812, Beethoven l-a intalnit pentru prima data pe Goethe. Cei doi erau legati de o admiratie reciproca, desi nu s-au putut intelege. Compozitorul il gasea pe scriitor prea servil, in timp ce acesta il considera pe Beethoven un „salbatic”. Cu toate acestea, neintelegerile dintre cei doi nu au afectat relatia profesionala, Beethoven folosind numeroase poeme ale lui Goethe pentru compozitiile sale. Perioada de liniste a luat sfarsit dintr-o data, cand unul dintre sponsori, printul Lobkowitz, a inceput sa aiba dificultati financiare, iar mostenitorii printului Kinski, care murise intr-un accident de calarie, au taiat partea lor de subventie. Beethoven s-a trezit dintr-o data fara importantul sprijin financiar. A inceput din nou sa caute surse de venit, compunand si asteptand un alt suport financiar. In 1814, Beethoven a prezentat noile sale compozitii, intre care Simfoniile a saptea si a opta, dar si o versiune noua a operei „Fidelio”, care s-a bucurat de un real succes. Apoi a urmat reuniunea Congresului de la Viena, unde s-a decis viitorul Europei, dupa perioada napoleoniana. A fost unul dintre momentele de glorie ale lui Beethoven, care a fost invitat sa sustina mai multe concerte si s-a bucurat de recunoasterea si admiratia publicului. Pe 15 noiembrie 1815, viata personala a lui Beethoven a trecut printr-o noua criza, odata cu moartea lui Kaspar Karl, care lasa in urma o sotie si un fiu, in varsta de noua ani. Potrivit testamentului, Kaspar ii cerea lui Ludwig sa aiba grija de familia sa. Beethoven si-a luat rolul foarte in serios, dar dupa o vreme s-a ajuns la certuri, un proces intentat mamei copilului, un conflict perpetuu si numeroase probleme. Compozitorul s-a refugiat din nou in creatie, lucrand cu o adevarata furie. Din aceasta perioada dateaza prima varianta a ceea ce avea sa devina Simfonia a noua. In 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii fiind „caietele de conversatii” in care acestia scriau ce doreau sa-i comunice. Surditatea nu i-a intrerupt insa creatia artistica, Beethoven compunand ultimele sale sonate pentru pian si Simfonia a IX-a. In data de 7 mai 1824, aceasta simfonie a avut prima auditie la Viena si a inregistrat un mare succes. Beethoven a fost aclamat cu cinci salve de aplauze, in conditiile in care eticheta cerea ca familia imperiala sa fie salutata la intrarea in sala cu doar trei salve de aplauze. Din pacate, succesul nu s-a materializat si sub forma unor incasari pe masura, dificultatile financiare fiind deja o constanta in viata compozitorului. In 1822, cu ocazia triumfului vienez al lui Gioachino Rossini, a avut loc intalnirea dintre cei doi compozitori. Chiar daca nu vorbeau aceeasi limba, iar surzenia lui Beethoven facea comunicarea si mai dificila, cei doi au schimbat cateva pareri despre muzica. La final, Beethoven nu si-a schimbat parerea despre opera italiana: o tolera, dar o considera superficiala si neserioasa. Tot mai bolnav, fiind tintuit la pat inca din decembrie 1826, Beethoven a murit la 26 martie 1827, in urma unei boli a ficatului. La inmormantarea din cimitirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei. Trupul sau a fost ulterior exhumat si reingropat in Cimitirul central din Viena. „Eroica” si „Fidelio” Povestea care sta in spatele celei de a treia simfonii, „Eroica”, i-a pasionat pe admiratori, deoarece Beethoven o compusese in onoarea lui Napoleon Bonaparte, pe care il vedea ca pe un eliberator. Intre timp, Beethoven a ajuns sa-l deteste pe imparat si i-a eliminat numele din partitura. Chiar si asa, la premiera din 7 aprilie 1805, toti stiau despre cine este vorba. In paralel, Beethoven a terminat prima si singura sa opera, „Leonore”, pentru care a scris nu mai putin de patru uverturi diferite. La premiera din 20 noiembrie 1805 numele a fost schimbat in „Fidelio”, cu toata opozitia autorului. Publicul a fost restrans si neobisnuit: un grup de ofiteri francezi, pentru ca Napoleon cucerise Viena pentru prima data. Ioan BOTIS