Timur cel Schiop, blestemul stepelor

8 aprilie 1336 - nasterea Omului de fier al Asiei Nascut la 8 aprilie 1336, la Sahrisebz (Orasul verde), situat la sud de Samarkand, Timur a fost fiul lui Taragai, seful tribului Barlas. Un calator european afirma ca Taragai era un senior marunt, care nu putea sa mentina pe langa el mai mult de trei, patru calareti bine inarmati. Istoricii timutizi au cautat sa demonstreze legatura de sange dintre Timur si Ginghiz-han, dar oricat de savant ar fi construita genealogia ginghizhanida a lui Timur, acesta a fost turc si nu mongol, cum ii placea lui insusi sa se considere. La sapte ani, Timur a fost dus la scoala, unde a invatat scrierea araba. De la noua ani, viitorul cuceritor a inceput sa organizeze „razboaie” intre camarazii de joaca. La 16 ani, Taragai l-a dus in moscheea familiei si, in fata lui Allah, i-a adus aminte de obarsia lui ilustra, de faptul ca ai lui au fost comandanti militari si ca lumea este „un vas de aur umplut de serpi si scorpioni”, o observatie pe care Timur n-a uitat-o niciodata. Ascensiunea lui Timur Se pare ca Timur si-a inceput cariera politica si militara in 1356, intrand in serviciul emirului Kazgan, cu a carui nepoata s-a casatorit. Pe langa darurile de nunta, a fost numit si comandant peste o mie de oameni. In 1357, Kazgan a fost asasinat si pentru scurta vreme puterea in Transoxiana i-a apartinut fiului acestuia Mirza Abdallah. Pentru a-si realiza visul de a deveni stapan al Transoxianei, Timur nu a ezitat sa-si tradeze familia. Orice mijloc care-l apropia de scopul propus era bun. Timur, un sahist exceptional, traind intr-o lume solid ierarhizata, a folosit toate combinatiile posibile pentru ca oamenii si imprejurarile sa-l impinga spre putere. Timur a incropit un corp de o mie de calareti, aventurieri din Transoxiana, Afganistan si Persia, cu care s-a pus in slujba emirului din Seidan. Pentru acesta a cucerit mai multe cetati. In timpul unei lupte, a capatat o rana la picior, rana care-l va face sa schiopateze toata viata. Timur devenise Timur-lenk, Timur cel Schiop. Vindecat, s-a instalat intr-una din vaile muntilor din nordul Afganistanului. Timur a reusit sa cucereasca o fortareata si a inceput sa traiasca din jefuirea domeniilor vecinilor sai, ca un adevarat cavaler occidental. Numarul partizanilor sai a crescut si, cu sprijinul cumnatului sau, Hussein, a supus Transoxiana. Timur isi dorea insa puterea doar pentru el. I se parea ca textele sacre ii vin in sprijin: asa cum nu este decat un singur Dumnezeu in cer, tot asa si pe pamant nu poate fi decat un singur sef. Dupa moartea sotiei lui Timur, Aldjai, au disparut legaturile de rudenie cu Hussein. Intre cei doi a izbucnit lupta pentru putere. Superioritatea numerica a fost de partea lui Hussein, dar inventivitatea, bravura, norocul si geniul militar al lui Timur l-au ajutat sa iasa invingator din aceasta confruntare. Hussein a fost invins, iar oamenii lui Timur l-au urmarit pana in orasul Balkh, unde l-au ucis intr-o moschee. In 1370 Timur a ramas singurul stapanitor al Transoxianei. Urmasul hanilor mongoli Timp de trei ani, Timur daduse dovada de abilitate si vitejie, chiar daca obtinuse victorii doar in lupte marunte. Bravura lui a inceput sa capete deja caracterul de legenda; a constituit o atractie pentru oamenii stepelor sau ai pustiurilor, pentru dezmostenitii care veneau din cele patru colturi ale Asiei Centrale si apusene ca sa-si gaseasca un rost sub stindardul lui Timur. Lui Timur ii lipseau inca mijloacele necesare pentru a deveni un mare stapanitor. Faramitarea politica a Asiei de la vest de Sar Daria si existenta marilor seniori feudali care visau sa ajunga fiecare in parte un mare conducator au influentat actiunile lui Timur, obligandu-l sa-si franeze ambitiile. Timur si-a dat seama ca nu poate conduce decat in umbra unui mic han de stirpa ginghizhanida. La un secol si jumatate de la moartea marelui han, in mintea oamenilor era atat de inradacinata ideea ca numai un urmas al hanilor mongoli avea dreptul sa domneasca, incat Timur-lenk a trebuit sa tina cont de acest factor de ordin subiectiv care reprezenta inca o forta pe plan politic. Ca urmare, Timur l-a sprijinit o vreme pe un descendent din casa lui Ogodai, fiul cel mare al lui Ginghiz. Dupa o vreme, Timur si-a faurit o genealogie mongola, sustinand ca este si el inrudit cu marele Ginghiz-han, l-a inlaturat pe hanul fantoma si si-a impus dominatia asupra tuturor nobililor, reprimand cu duritate orice veleitati de independenta. Incepea o noua era a dominatiei mongole asupra Asiei. Armata lui Timur a dus nenumarate razboaie in numele Profetului, chiar daca cele mai multe campanii au fost indreptate impotriva unor adversari care erau tot musulmani. Cateva milioane de morti au marcat drumurile armatei timuride. Salvarea Asiei avea sa vina in 18 februarie 1405, atunci cand, pe o vreme cumplita de iarna, aflat la inceputul unei campanii impotriva Chinei, Timur-lenk a murit. Imperiul sau a disparut la scurta vreme, ,in urma luptelor interne pentru preluarea puterii. Legenda nasterii Nasterea unei personalitati atat de puternice nu putea sa nu fie insotita de semne care prevesteau viitorul stralucit al acesteia, chiar daca ele sunt rodul imaginatiei si se nasc dupa ce eroul da dovada masurii valorii sale. Se spune ca Taragai a visat un tanar de o rara frumusete, care i-a intins o sabie. Ridicand-o si indreptand-o spre cele patru puncte cardinale, sclipirile lamei au luminat lumea. Povestind visul seicului Zaid ed-Din, acesta i-a prezis ca va avea un fiu care va cuceri lumea cu ascutisul sabiei sale, va converti toti oamenii la islam si va curati lumea de intunericul pe care i le aduc schimbarile si ratacirile de la dreapta credinta. Cand s-a nascut fiul lui Taragai, acesta l-a prezentat seicului care s-a oprit din lectura Coranului la cuvantul „tamuru”, din care pricina i s-a dat copilului numele de Timur, adica „omul de fier”. Mai tarziu, fiind ranit la un picior, i s-a spus Timur-lenk, care se traduce prin Timur cel Schiop, iar numele si porecla au dat in limbile europene Tamerlan. Piramide din capetele celor ucisi In primii zece ani de domnie, Timur-lenk a dus patru campanii impotriva Horezmului si cinci campanii impotriva Turkestanului. Urgangi, capitala Horezmului, a fost cucerita in 1379. Savantii si meseriasii au fost trimisi la Samarkand, populatia masacrata sau alungata, iar orasul a fost sters de pe fata pamantului. In locul in care se ridicase unul dintre cele mai mari si bogate orase ale Asiei, Tamerlan a semanat orz. Au urmat campanii grele impotriva Mogulistanului, Iranului rasaritean si Khorassanului. Dupa cucerirea orasului Herat, fiecare soldat a primit ordinul de a-i aduce lui Timur capul unui dusman. Din capetele celor ucisi oamenii lui Timur au ridicat primele piramide de capete. La Sebzevar, 2.000 de prizonieri au fost folositi de vii drept caramizi cu care au fost construite turnuri de asalt. In Zarendj, au fost ucisi toti locuitorii orasului, de la copiii in fasa pana la batrani. Masacrele comise de mongolii lui Ginghiz-han au inceput sa paleasca in fata asasinatelor in masa, savarsite cu o cruzime de neinchipuit de catre Timur. Batalia titanilor Dupa campania impotriva Indiei, intors la Samarkand, Timur a inceput organizarea campaniei impotriva Imperiului otoman condus de sultanul Baiazid. O imensa armata a cucerit orasele Sivas, Alep si Baalbek. Sute de mii de oameni au fost dusi in captivitate, alte zeci de mii au fost decapitati sau ingropati de vii. Damascul s-a predat in speranta ca Timur va cruta populatia orasului. Cu toate ca in aparenta Timur ar fi dorit sa salveze orasul, unul dintre cele mai bogate orase ale lumii, soldatii lui au masacrat populatia. Opt sute de camile incarcate cu aur si argint au plecat din capitala Siriei spre Samarkand. Bagdadul a avut aceeasi soarta, 90.000 de capete fiind asezate in piramide. La 28 iulie 1402, la Ankara s-a dat batalia care pentru Europa a insemnat indepartarea pentru o vreme a pericolului otoman. Timur a atacat Imperiul otoman condus la acea vreme de Baiazid. La Ankara s-au infruntat doi generali de geniu, amandoi apartinand aceleiasi rase, amandoi inspirandu-se din acelasi fond comun de traditii milenare. Fiecare era constient de valoarea celuilalt, in ciuda insultelor pe care si le-au adresat reciproc. Cronicile spun ca in batalia de la Ankara s-au confruntat 1 milion de oameni. 20 de sultani din Asia Centrala, Persia, Afganistan si Kurdistan au fost prezenti in oastea lui Timur. Dupa 10 ore de la inceputul bataliei, tatarii din tabara lui Baiazid au tradat si au trecut de partea lui Tamerlan, impreuna cu alte contingente din Asia Mica. Garda ienicerilor a rezistat eroic asaltului final declansat de ordia lui Timur, iar sarbii cneazului Stefan Lazarevici, vasalii lui Baiazid, au fost cei care au dus lupta pana la sfarsit. Baiazid a fost luat prizonier si unele surse sustin ca Timur l-a purtat intr-o cusca prin toata Asia. In martie 1403, Baiazid a murit in urma unui atac de apoplexie, semn ca Fulgerul n-a putut suporta umilinta infrangerii. Imperiul otoman a avut nevoie de mai multi ani pentru a se reface dupa aceasta infrangere, iar Tamerlan a devenit temut in Europa si Egipt. Masacrul din Bhatnir In 1398, Timur a condus o campanie impotriva Indiei. Armata timurida a trecut Muntii Hinducus. La Bhatnir, unde a fost ranit, Timur a ordonat ca toti cei 100.000 de locuitori ai orasului sa fie strangulati. Ordinul a fost dus la indeplinire in numai trei ore. A urmat victoria decisiva asupra hindusilor, obtinuta cu mari pierderi. Delhi a fost distrus, cu toate ca n-a opus rezistenta. Au urmat trei zile de masacru. Prada obtinuta a fost uriasa: pietre pretioase, bijuterii de toate felurile, tesaturi, vase si cupe de aur si argint si sume de bani imposibil de evaluat. Fiecare soldat a primit 20 de sclavi. Zeci de mii de indieni au fost decapitati. A trebuit sa treaca 150 de ani pana ca Delhi sa se refaca si sa poata juca din nou rolul unei capitale. In urma lui Timur, foamea si molimele au venit sa implineasca opera de distrugere gratuita. Timur n-a incercat sa organizeze India ca provincie. Singurul scop al campaniei a fost distrugerea. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro