Tezaurul Mănăstirii Putna - „Ierusalimul neamului românesc”

Despre alegerea locului mă­năs­tirii ne spune cronicarul Ion Neculce cum aces­ta a fost ales: „Ștefan Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăs­tirea Putna au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut pristolul în altariu. ” Aici a fost înmormântat domnitorul Ștefan cel Mare când a trecut la cele veșnice, în anul 1504. Mănăstirea a suferit mo­dificări în timp, fie datorită incendiilor (când a fost reconstruită de domnitorul Vasile Lupu), fie de năvălirile străine. Ce se păstrează din timpul domnitorului este Turnul Tezaurului, care a rămas ne­schimbat și care a păstrat și ocrotit odoa­rele, obiectele de preț, cărțile rare, obiectele de cult ale mănăstirii. Re­găsim totodată Turnul Clopotniței și Turnul lui Eminescu, pentru că aici, în anul 1871, poetul național Mihai Eminescu a înnoptat mai multe nopți și care a supranumit Mănăstirea Putna ca „Ierusalimul neamului românesc”.

După ani de prefaceri și eforturi de conservare a întregului edificiu în anul 2014 s-a început programul de restaurare, modernizare și conservare a patrimoniului cultural național, prin alocarea unor importante fonduri euro­pene, dar și naționale. Vizitasem cu mulți ani în urmă, prima dată în anii 70, în excursia de documentare din cadrul Facultății de Arte „G. Enescu” din Iași și am rămas copleșit de lecția de istorie, de demnitate și de cultura națională, susținută atunci de starețul mănăstirii. În anul centenar 2018, mi-am propus un periplu pe la importantele edificii de artă, cultură și spirit. Am văzut cu alți ochi acum monumentala biserică a Mănăs­tirii Putna împodobită de fresca fraților Moroșanu în anul 2010. În naos este mormântul voievodului Ștefan cel Mare cu candela veșnic nestinsă, sub o lespede de marmură impresionantă ca meșteșug în arta sculpturii. Nu voi ză­bovi asupra, frumuseții necropolei dom­nești ci voi spune câteva gânduri des­pre Muzeul și Tezaurul Mănăstirii Putna, care cu siguranță, rânduiește arta broderiei, icoanelor, incunabu­lelor, a obiectelor de cult din aur și argint în circuitul valorilor artei euro­pene. Modernizat, Muzeul a fost conceput cu un traseu de vizitare în așa fel încât să evidențieze exponatele, în vitrine prețios luminate și capitonate cu prețioase materiale de postav și pluș ce nu concurează deloc exponatele, dar subliniază „greutatea” și frumusețea rară a acestora. Sunt îndreptățit să întă­resc aici, cuvintele istoricului Nicolae Iorga și anume că: „Cine nu își cunoaș­te istoria e ca un copil care nu își cunoaște părinții.”

„Mănăstirea Putna deține una dintre cele mai prețioase colecții de broderie în tehnica bizantină din sud-estul Europei. Valoarea ei a fost recunoscută la nivel mondial prin intermediul a numeroase studii de specialitate și în cadrul unor expoziții internaționale. O parte dintre aceste piese sunt în prezent clasate ca obiecte de tezaur cultural național al României. Atelierul de broderie din Mănăstirea Putna a fost cel mai im­portant din perioada ștefaniană, ba chiar din întreaga istorie a artei medievale românești.
Importanța și valoarea lui sunt date în principal de faptul că Putna a fost singura mănăstire care și-a dezvoltat un stil propriu în broderie. Prin aceasta, dar și prin numărul pieselor păstrate, colecția de aici este unică în lume. Prin inscripțiile care le împodobesc, dar și prin numărul lor, broderiile putnene do­vedesc că în acest sfânt lăcaș a funcționat un atelier de broderie în vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Bogdan al III-lea.

Piesele realizate aici se înscriu în prodigioasa tradiție bizantină, din care s-a inspirat și arta sud-dunăreană. Arta sâr­bească este prezentă la Putna printr-o broderie de excepție, anume epitaful Elenei, soția despotului sârb de Serres. Devenită monahia Eufimia, ea este cea mai veche brodeză cunoscută în lumea ortodoxă. Prezența acestui epitaf la Putna este un exemplu grăitor pentru legăturile pe care Moldova medievală le-a avut cu Serbia.

Meșterii care au lucrat în atelierul de la Putna au dovedit nu doar că stăpânesc desăvârșit secretele broderiei, dar și că sunt capabili de originalitate. Acope­rământul de mormânt al Mariei Asa­nina Paleologhina, doamna lui Ștefan cel Mare, este o piesă unică în întreaga lume postbizantină. Decorată cu monograme și simboluri bizantine, ea este o expresie vie a ceea ce a însemnat Moldova în vremea lui Ștefan cel Mare: Bizanț după Bizanț.” - Tezaurul Mănăstirii Putna - Broderii şi ţesături , Centrul de Cercetare şi Documentare „Ştefan cel Mare” (ed.) - Editura Iacov Putneanul, 2016.