Tezaurul confiscat

Un singur club din Maramures mai are o vitrina de trofee, restul „dovezilor” performantelor sportivilor maramureseni sunt imprastiate, multe disparand fara urma. Peretii clubului de fotbal din Baia Mare sunt pustii, iar cupele campioanei europene la popice sunt praf pe „toba” istoriei. Vitrina de trofee a oricarui club respectabil este un punct de atractie pentru suporteri si face parte din blazonul pe care fiecare echipa si-l etaleaza. Prinse in febra competitiilor, a deselor probleme financiare si a schimbarilor conducerilor, cluburile noastre au uitat sa se mai ingrijeasca de ceea ce, in lumea civilizata, orice fan numeste cu tremur in glas „vitrina de trofee”. Doar HC Minaur Baia Mare detine la sediul de pe strada Valea Rosie aproape toate trofeele cucerite de-a lungul celor peste 35 de ani de existenta, cupele tronand bine expuse in spatiosul birou al directorului executiv. Restul echipelor fie nu au avut realizari deosebite, fie au pus pe plan secund expunerea prestigiului. Cele mai multe trofee castigate de catre sportivii maramureseni se afla fie la sediul cluburilor, la unii dintre fostii sportivi sau chiar la unii conducatori. Exista si cateva cazuri aparte, cand simbolurile performantelor sportive au disparut ori „s-au facut nevazute”, in lipsa unui ochi vigilent. Asa s-a intamplat in doua randuri la FC Baia Mare, in 1982 (cand clubul si-a mutat sediul) si in 2002 (cand dupa plecarea fostului presedinte, Heinrich Schorsch, la club nu a mai ramas nici macar o insigna). Daca in 1982 s-a mai recuperat cate ceva printr-o campanie de presa, acum doar o mica parte dintre trofee se mai afla in posesia fostului ofiter de presa al clubului, Ioan P. Pop. Celelalte s-au facut nevazute, iar majoritatea oamenilor de fotbal il condamna pentru disparitia lor pe fostul patron al gruparii din Dealul Florilor! Nici trofeele fostului club de popice Aurul Baia Mare, candva campioana Europei, azi doar o amintire, nu au avut o soarta mai buna. Acestea zac prin diferite colectii personale sau aruncate prin debaraua vreunui fost conducator. Cert, aceste trofee nu vor mai putea fi recuperate vreodata. DSJ Maramures a gasit o justificare „simpatica”, nu le pastreaza fiindca, pe langa ca sunt putine, mai si ruginesc... Cele cateva care totusi „nu ruginesc” se afla in biroul directorului institutiei. Iata tabloul trist a ceea ce trebuia sa fie oglinda sporturilor de echipa din Maramures, prafuit si la fel de sarac ca si cei care incearca azi sa-l zugraveasca. Poveste de aur Sectia de popice a clubului Aurul Baia Mare a fost una dintre cele mai puternice din Europa, sportivii sai cucerind titluri europene si mondiale la individual sau la echipe prin nume legendare precum Stelian Boariu, Iuliu Bice sau Alexandru Naszodi. Trofeele cucerite de acestia au stat in vitrina clubului pana cand Aurul Baia Mare s-a desfiintat din cauza problemelor financiare. O parte insemnata a trofeelor a ajuns la fostii performeri, dar multe si-au pierdut urma. Cateva dintre trofee se afla in colectia fostului presedinte al clubului, Vladimir Dejenitchi, iar alte cateva se zvoneste ca ar zace prafuite intr-o debara undeva la fostul sediu al clubului. La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste celelalte echipe minieresti de popice desfiintate dupa revolutie. Situatia se aplica perfect si in cazul cluburilor de fotbal din aceasta zona miniera a judetului. Ca intr-un vechi basm, comoara a fost pierduta. Ioan P. Pop: „Trofeele FC-ului...” Ioan P. Pop a fost purtator de cuvant al FC Baia Mare in perioada in care Heinrich Schorsch se afla la conducerea clubului: „fata de trofeele din perioada de glorie a FC-ului, acum nu a mai ramas aproape nimic. Nu cred ca domnul Schorsch are macar o insigna de la club, dansul nu avea un cult pentru asemenea obiecte. Nici nu era o vitrina de trofee organizata in adevaratul sens al cuvantului. Am adunat materiale, fotografii, fanioane si ceea ce era mai relevant despre club, am batut niste cuie si le-am afisat in cateva camere de la sediul clubului de la stadion. In momentul in care clubul a fost preluat de noii actionari, eu si cu presedintele de atunci, Justin Balaj, ne-am intalnit cu un personaj, caruia nu vreau sa-i pronunt numele, dintre noii investitori pentru a le preda aceste insemne ale clubului. Acesta a refuzat categoric, asa ca am plecat dezamagiti. O parte din colectie a disparut, iar o parte se afla in posesia mea. Tot o situatie similara s-a petrecut si in 1982, atunci cand clubul s-a mutat de pe strada Minerilor la sediul de la stadion. Si atunci s-au pierdut aproape toate trofeele, caci in graba in care s-a facut mutarea, lumea nu si-a dat seama ca lipsesc.” Pentru unii muma, pentru altii... „Nu mai exista nici un trofeu la club, absolut nimic, cand au venit noii actionari la club pana si vestiarele le-au gasit goale. Nu mai stiu nimic de soarta lor.” - Emil Kemenes, antrenor secund FC Baia Mare „Desi am stat atata vreme la FC Baia Mare, nici macar cu o insigna nu m-am ales. Totusi, nu cred ca trofeele sunt la Heinrich Schorsch.” - Justin Balaj, fost presedinte la FC Baia Mare „Avem o colectie impresionanta de trofee si cred ca ar fi o idee buna daca inainte de meciuri am amenaja o vitrina la Sala Sporturilor, unde sa expunem cele mai emblematice cupe.” – Viorel Maier, presedinte executiv HC Minaur Baia Mare Claudiu BABAN

claudiu@gazetademaramures.ro