Teroristii din cires

… mancam cirese cu gheata. In momentul acela puteam afirma: da, dom’le, e o indeletnicire. Adica, intr-un punct al existentei fiecarui individ ar putea parea normal: cirese cu gheata. Canicula, neuroni afectati, iunie-ciresar, Ciresarii - de Constantin Chirita, cu Tic, cu Lucia, cu Ursu… Amintiri, viata, ce frumosi eram! La televizor se dadeau stiri cu teroristi. I-au prins. Unu’ avea doua butelii, celalalt un aruncator de grenade AG7. Erau teroristi si urmareau sa comita atentate in Romania, ne-a spus sereiu’. Am rasuflat usurat ca ne mai vegheaza si pe noi cineva. Nu m-am intrebat nici o clipa cum „i-a descoperit pe aia chiar acum, dupa ce i-a umplut Timofte de cacao, cand cu curcile care erau, de fapt, gaini (oare n-o fi vorba despre repararea credibilitatii?).” Nu m-am intrebat, dar s-au intrebat altii, ca n-om fi toti „membrii unei tari de prosti”. In fine, de atunci, de cand sereiu’ i-a prins pe teroristi, ma uit cu groaza de fiecare data cand pensionarul din vecini iese din casa sa-si umple buteliile. Are tot doua, „una ii de rezerva, sa nu raman in pana”. El sustine ca le duce „la centru”, sa le incarce, dar parca poti sa stii? Revenind la teroristi… Cel cu buteliile isi avea ascunzatoarea in portbagajul unui harb utilizat pe post de masina (era sa scriu „transportor personal”, dar mi-e ca se-ntelege gresit si-l baga pe „fundametalist” la „fapte agravante”). Cel cu aruncatorul de grenade isi avea ascunzatoarea in fostul sediu al ambasadei irakiene (pe semne uitase ca „fratii” s-au mutat de pe Polona pe Venezuela, mai spatios, mai „controlabil”, ocazie cu care s-au schimbat si ambasadorii, garzile…). In timpul acesta, in Romania nivelul de alerta terorista era albastru (ca situatia tarii). Adica, precaut. Pentru doi nu se facea sa schimbe avertizarea, probabil sa nu se „prinda” teroristii. Cert e ca oamenii din umbra vegheau. Ca si atunci cand s-a jefuit tara (cu devalizari de banci, prabusiri de fonduri de investitii, falimentarea deliberata a marilor intreprinderi de stat etc.), fapt despre care mi s-a spus, „ca de la om la om”, ca „ei” i-au informat pe „factorii de decizie” (adica pe politrucii care ne conduceau/conduc), dar ca „nu s-a dorit luarea nici unei masuri”. O fi, ca si „factorii” nu si-or plati locurile prin Parlament cu un purcoi de bani („in 2004, cunoastem un caz in care s-a cotizat cu 150 de miliarde pentru un loc in…”) pentru a face partie in calea propriilor interese. Evident, ca de fiecare data, „ceilalti sunt de vina”. Si uite asa, s-a tero… scuze, s-a terminat spatiul. Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro