Terorist in galeria de arta

Desi majoritatea tarilor recunosc importanta prezervarii patrimoniului lor cultural, pana in acest moment nici una nu a alocat suficiente resurse recuperarii operelor furate. In opinia cotidianului The New York Times, citat de Rompres, multe organizatii culturale fac doar declaratii in acest sens, fara a intreprinde nimic concret. Artefacte si... arme! Pentru unii din membrii comunitatii consumatorilor de arta, desi ilegal, comertul cu antichitati este benign, de vreme ce, pana la urma, operele de arta vor putea fi admirate de cei care le apreciaza cu adevarat, si anume, ei insisi. Matthew Bogdanos, colonel in rezerva al Puscasilor Marini Americani si asistent al judecatorului districtual din Manhattan, este de parere ca aceasta activitate ilegala, asupra careia rafinatele persoane din lumea academica si consumatorii de arta inchid ochii, sprijina uciderea soldatilor americani de catre insurgentii irakieni: “am fost rechemat la datorie la putin timp dupa atacurile de la 11 septembrie 2001 si am condus mai multe operatiuni contrateroriste in Afghanistan, Irak si Cornul Africii. In calitate de comandant al echipei de investigatii americane care, in 2003, a cercetat furtul in masa de antichitati de la Muzeul Irakian din Bagdad, in momentul in care ne-am aflat pe urma unei piste de obiecte furate care identifica opt tari implicate, am dat peste arme, confirmandu-se astfel ceea ce s-a stiut dintotdeauna, si anume ca traficantilor le pasa doar sa faca bani, indiferent daca obiectele traficate sunt droguri, arme sau antichitati.” In momentul de fata, lucrurile au devenit si mai grave, de vreme ce atunci cand cauti arme, ai inceput sa dai peste antichitati. Intr-o serie de raiduri efectuate in iunie in nord-vestul Irakului, puscasii marini au arestat cinci teroristi aflati in bunkere blindate pline cu arme, munitie, unde alaturi de acestea, se gaseau 30 de vase, peceti si statuete furate din Muzeul din Bagdad. Evenimentul nu a fost unul izolat. Asa cum liderii talibani din Afghanistan au inceput sa isi finanteze activitatile, ca urmare a traficului cu opium, tot asa insurgentii din Irak au descoperit in antichitati o sursa de finantare pentru activitatile lor. Prea putini pentru hoti Jaful a fost intotdeauna o tehnica bine stapanita in Irak, tara a carei istorie include inventia olaritului si a rotii. Cu toate acestea, Comisia Irakiana de Stat pentru Antichitati are angajate doar 2.600 de persoane pentru mai mult de 10.000 de situri arheologice. Prin urmare, Irakul are angajata o persoana pentru fiecare patru situri, unele dintre acestea necesitand cel putin 12 oameni pentru a fi protejate. Din acest motiv, noaptea desertului este sfasiata de sunetul buldozerelor care rascolesc pamantul in cautare de antichitati. Aceste practici ilegale nu numai ca distrug operele de arta si monumentele istorice ramase, ci si cadrul amplasarii acestora. Mai multe tari, printre care, Marea Britanie, Italia, Japonia si SUA, au cheltuit milioane de dolari pentru a moderniza si a instrui personalul care lucreaza la Muzeul din Bagdad, fara insa a da bani Irakului pentru recuperarea antichitatilor pierdute. Aceasta situatie este tipica pentru interesul scazut acordat investigarii disparitiei acestora. Interpolul are doar doi oameni angajati in cadrul Fortei sale de Interventie pentru Recuperarea Antichitatilor, iar Scotland Yard-ul doar 4. Acelasi interes scazut se constata si in cazul FBI, unde Rapid Deployment National Art Crime are doar 8 angajati. Pentru a opri piata neagra a comertului cu antichitati, tarile unde ajung aceste artefacte, dar si natiunile care au fost private de ele, trebuie sa isi creasca bugetele alocate echipelor de recuperatori. In privinta situatiei antichitatilor furate in Irak, Natiunile Unite ar trebui sa stabileasca o comisie care sa extinda investigatia in legatura cu obiectele furate de la Muzeul din Bagdad. In ceea ce le priveste, Scotland Yard si Interpol ar trebui sa isi sporeasca numarul angajatilor, iar organizatiile culturale sa ofere logistica necesara recuperatorilor de obiecte de arta furate. Oprirea traficului cu antichitati depinde, de asemenea, de cresterea constiintei publice in privinta importantei mostenirii culturale si a anvergurii actualei crize. Bogdanos e de parere ca, desi traficul cu antichitati nu merita aceeasi atentie sau resurse alocate ca si terorismul, drogurile, traficul cu fiinte umane sau criminalitatea, el merita macar sa fie pe aceeasi lista cu acestea. The New York Times