Biblioteca de idei / „Foloasele învăţăturii”

Cea mai „măruntă” carte premiată de Academia Română, în sensul dimensiunilor ei fizice este „Foloasele învăţăturii”, semnată de Petre Dulfu. Lucrarea a apărut în anul 1902, la Biblioteca „Steaua” (nr.12) şi a fost răsplătită în acelaşi an cu Premiul Adamachi, la propunerea lui Grigore Ştefănescu. Acesta scrie, printre altele: „Deşi mică în întinderea ei, este foarte meritorie prin scopul său şi pentru că autorul,   într-o limbă curată şi populară, arată ţăranilor starea de înapoiere în care se află ei, faţă de cei din străinătate; şi-i sfătuieşte că pot să ajungă şi ei la acest bun traiu şi la progresele pe toate căile igienice şi economice, dacă se vor pune cu stăruinţă să înveţe carte.”Acum, la 110 ani de la acest eveniment, cărticica lui Dulfu este încă de mare actualitate. Dacă dăm la o parte „perdeaua de păianjeni”, în sensul că azi analfabetismul nu mai constituie o chestiune majoră şi că ţăranii sunt deja „emancipaţi” în stil european, rămân celelalte „învăţături despre învăţătură” care nu şi-au pierdut „actualitatea”. Iar dacă judecăm în ce meandre a intrat învăţământul românesc, nu vom putea decât să ne întoarcem spre spusele lui Dulfu cu admiraţie.Dacă atunci problema se lega de cei ce nu ştiu carte, azi se leagă de cei ce nu ştiu cum să folosească acest dar al civilizaţiei, rămânând orbi într-o lume întunecată nu prin lipsa luminii, ci prin lipsa înţelepciunii. Lipsesc înţelepţii, lipsesc cărţile cu învăţăturile lor, lipseşte calea înţeleaptă de rezolvare a problemelor, lipseşte căutarea şi descoperirea, toţi iau lucrurile de-a valma şi de-a gata din baze de date superficiale şi îndoielnice etc.Nu doar câtă ştiinţă s-a acumulat la nivelul umanităţii e important, ci şi câtă poate acumula individul din acest univers-imperiu! Căci vorba lui Socrate, oamenii nu sunt decât de patru categorii: 1. Cei care ştiu că ştiu. 2. Cei care ştiu că nu ştiu. 3. Cei care nu ştiu că ştiu. 4. Cei care nu ştiu că nu ştiu. Iar dacă ne încadrăm, firesc, în categoria „privilegiată” a celor care „ştiu că nu ştiu”, vom vedea în timp ce puţin ştim despre neştiinţa noastră şi cât este aceasta de mare!