Tensiunile securitatii mondiale

De origine poloneza, Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pentru probleme de securitate nationala in timpul Administratiei presedintelui american Jimmy Carter, ramane unul dintre cei mai informati experti din domeniul politicii externe americane. Zbigniew Brzezinski, fost consilier pentru probleme de securitate nationala in timpul Administratiei presedintelui american Jimmy Carter si actual expert principal in cadrul Centrului de cercetari strategice si internationale de la Washington, explica, intr-un interviu acordat cotidianului rus Izvestia, preluat de Rompres, modul in care vede relatiile dintre SUA si Rusia, necesitatea unei apropieri cu Iranul si de ce Irakul nu va deveni pentru SUA un „al doilea Vietnam”. Reporter: Cum evaluati actuala stare a relatiilor ruso-americane dupa summitul de la Bratislava? In ce directie au evoluat ele? Zbigniew Brzezinski: Le-as caracteriza in felul urmator: in esenta nu s-au schimbat prea multe, adica, acolo unde colaboram inainte, continuam sa colaboram si acum. In ceea ce priveste tonul, atmosfera si perspectiva ceva mai indelungata a relatiilor, se observa foarte clar o tendinta negativa. Acest lucru are o explicatie simpla: o colaborare reala dintre Rusia si SUA este posibila doar daca Rusia va deveni un model real de democratie. Rep.: Totusi, SUA are bune relatii economice cu China, care nu reprezinta un model de democratie. Poate, oare, situatia democratiei din Rusia sa impiedice colaborarea noastra economica? Z.B.: Noi colaboram cu China in domeniul economic deoarece acest lucru este reciproc avantajos. De asemenea, la aceasta contribuie si faptul ca reformele politice din China, chiar daca sunt unele destul de incete si extrem de indepartate de democratie, imbunatatesc totusi situatia din viata sociala a acestei tari. Din pacate, nu putem spune acelasi lucru despre Rusia, nici in plan economic, nici in plan politic. Rep.: Ce parere aveti despre politica pe care o desfasoara Putin? Z.B.: Parerea mea este ca Putin nu reprezinta o personalitate de anvergura, de tipul lui De Gaulle. Consider ca viziunea lui Putin privind viitorul Rusiei este una destul de limitata, plina de nostalgie, iar oamenii care il inconjoara au viziuni identice. Acest lucru nu poate avea un efect reusit sau constructiv. Acest lucru este demonstrat de incercarile sterile de a face presiuni asupra Georgiei, de sprijinirea separatismului din Abhazia, de continuarea politicii irationale de violenta din Cecenia, de tentativele care nu pot fi explicate de a inabusi democratia din Ucraina, de sprijinirea regimului antidemocratic din Belarus, precum si de politica interna care transforma Rusia intr-o tara dependenta de petrol, ceea ce face ca doar Moscova sa prospere... Problema sovietica Rep.: Ati regretat moartea lui Mashadov, l-ati considerat un posibil partener de dialog, insa, multi cred ca Mashadov nu mai avea demult nici un control asupra situatiei. Z.B.: Cred ca Mashadov a fost ucis pentru ca autoritatile ruse nu doreau sa discute cu nici un cecen si vroiau sa creeze o situatie din care sa rezulte ca majoritatea celor care doresc independenta Ceceniei sunt islamisti fundamentalisti si extremisti. Rep.: Dar, oare, mai era rost sa se negocieze dupa atentatul de la Beslan, doar multi considera ca Mashadov era la curent cu planul de atac asupra scolii? Z.B.: Beslan a avut loc cu mai putin de 1 an in urma, in vreme ce conflictul dureaza de mult mai mult timp si aceasta nedorinta de a discuta a devenit o caracteristica a presedintelui rus. Rep.: Intr-unul dintre interviuri ati spus ca o „revolutie portocalie” este posibila si in Rusia. Considerati intr-adevar posibil acest lucru? Se poate, oare, spune ca la evenimentele din Ucraina au participat si Rusia, si SUA? Z.B.: SUA au sprijinit democratia si noi nu avem regrete in acest sens. Noi nu am dorit sa sprijinim un lider politic cu un trecut criminal, care are legaturi cu un regim corupt. De aceea, contrastul dintre pozitiile Rusiei si SUA este foarte clar. In ceea ce priveste viitorul rus in perspectiva indelungata, aici sunt optimist. Ucrainenii au demonstrat curaj politic si standarde europene, pe care cred ca va dori sa le atinga si viitoarea generatie de rusi. Din pacate, deocamdata, elita politica din Rusia are stranse legaturi cu sistemul sovietic si pur si simplu nu se afla la acelasi nivel de cultura politica precum Ucraina. Rep.: In cartea dumneavoastra „Marea tabla de sah” solicitati Rusiei sa renunte la „pozitiile neoimperialiste” fata de fostele republici sovietice. Poate, oare, Rusia sa renunte la aceste tendinte, in conditiile in care ea are vechi legaturi cu aceste republici? Z.B.: Poti avea niste relatii asemanatoare celor dintre SUA si Canada, dar poti, de asemenea, desfasura o politica ce ii obliga pe vecini sa se teama si sa urasca Rusia. Daca as fi rus, m-as intreba: de ce majoritatea vecinilor fie se tem de Rusia, fie o desconsidera? De asemenea, daca as fi rus, m-as intreba: oare nu este in interesul meu si al Rusiei sa desfasuram o alta politica fata de vecini? Rep.: Ce asteptati de la apropiata vizita a lui Viktor Iuscenko in SUA? I se va acorda, oare, sprijin pentru o posibila aderare a Ucrainei la NATO? Z.B.: Iuscenko are un asemenea sprijin, deoarece noi suntem convinsi ca aspiratia Ucrainei de a se apropia de Occident va contribui la aparitia unor miscari analoge si din partea Rusiei. Problema araba Rep.: Sunteti cunoscut drept un critic al actualei pozitii politice pe care SUA o detine in lume. Putem spune cumva ca si politica americana fata de Irak si alte tari este una „neoimperialista”? Z.B.: Politica SUA nu poate fi caracterizata exact drept „neoimperialista”. Insa, desigur, imperialismul american pacatuieste prin caracterul unilateral al abordarii si acest lucru este unul distrugator pentru stabilitatea internationala si pentru rolul SUA in lume. Rep.: Ati spus recent ca SUA nu-si pot permite sa piarda in Irak, dar ca ele „vor plati un pret mare, chiar daca acest razboi nu va deveni un al doilea Vietnam”. De ce credeti aceasta? Z.B.: Nu cred ca situatia din Irak poate fi comparata in mod serios cu cea din Vietnam. Razboiul din Vietnam era legat de introducerea de sanctiuni, de participarea la el a unui popor foarte unit, care a primit o cantitate foarte mare de armament din URSS si China, precum si de un numar cu mult mai mare de victime americane. As spune ca Vietnamul se aseamana mai degraba cu interventia sovietica in Afganistan. Rep.: Militati pentru o noua abordare fata de Iran. Ce parere aveti despre „morcovii dulci” pe care SUA i-a promis Iranului in calitate de sprijin in vederea aderarii la Organizatia Mondiala a Comertului (OMC)? Este posibil, oare, ca in apropierea sa de SUA, Iranul sa se sustraga influentei Rusiei? Z.B.: Nu cred ca la ora actuala Iranul se afla sub influenta rusa, insa colaborarea dintre Teheran si Moscova este avantajoasa pentru ambele tari si pot spune ca este o colaborare absolut legala din punct de vedere al legislatiei internationale. Cred ca interesul Iranului in perspectiva indelungata este sa devina o putere responsabila, stabilizatoare in regiune. Rep.: Ce parere aveti despre posibilitatea initierii de catre SUA a unor atacuri asupra Iranului? Z.B.: Aceasta ar fi o actiune periculoasa si contraproductiva. Consider ca urmarile unor asemenea atacuri ar duce la destabilizarea in masa a intregii regiuni. Rep.: In curand in Rusia se vor aniversa 60 de ani de la Victoria in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Care este atitudinea dv fata de aceasta sarbatoare, in calitate de persoana de etnie slava? Z.B.: Avem toate motivele sa sarbatorim victoria asupra fascismului si sa ne amintim de imensele sacrificii ale popoarelor rus si ucrainean, insa nu trebuie sa sarbatorim barbaria stalinismului si expansiunea sa in Europa. Si, daca stim foarte bine care sunt diferentele intre aceste doua notiuni, putem participa la aceste festivitati, cu un sentiment de solidaritate si de respect fata de rusi, ucraineni, belarusi si toti cei care au platit un pret atat de mare pentru victoria asupra fascismului. Insa, daca aceste festivitati se vor transforma cumva intr-o sarbatorire a stalinismului, atunci acest lucru va ridica serioase intrebari morale si politice. De asemenea, republicile baltice au avut dreptate atunci cand au inceput sa puna aceste semne de intrebare, deoarece pozitia Kremlinului in ceea ce priveste pactul Ribbentrop-Molotov este destul de indoielnica. Izvestia