Temerile Europei

Este grav, doctore Babel? se intreaba Café Babel, revista electronica a tineretului european, citata de Rompres. Astazi, Europa se simte foarte rau, desi UE nu a fost niciodata atat de europeana (drept dovada, crearea spatiului Schengen in anii ’90 - care a suprimat controalele la frontiera in numeroase tari, adoptarea monedei euro de 12 state in 2002 si extinderea istorica spre Est, din 2004). Euroentuziasmul s-a dezumflat ca un sufleu. In urma cu un an, “nu”-ul francezilor si al olandezilor in referendumurile privind Constitutia europeana au demonstrat ca numerosi cetateni din vechea Europa nu mai considera UE sansa, ci sursa problemelor lor: somajul, flagel care ii afecteaza, in primul rand pe tineri, care nu isi mai gasesc un loc de munca la terminarea studiilor. In 2005, rata somajului celor cu varste sub 25 de ani era de 15% in Germania si 20% in Franta si in Italia. Tinerilor licentiati fara un loc de munca li se adauga cei care, pentru a supravietui, trebuie sa se multumeasca cu nenumarate stagii si cu slujbe prost platite. “Este aproape imposibil sa gasesti un job bun “, spune Fanny (23 de ani), stagiara in Paris. Din acest motiv, in Franta a luat fiinta Generatie precara, organizatie care cere Parlamentului European mai multe drepturi pentru tineri, si care considera ca politica UE este prea “neoliberala”. In februarie, Generatie precara a avut o intalnire cu Munca cinstita, omologa sa germana. Rezultatul a fost crearea colectivului Generation P care a organizat prima manifestare simultana la 1 aprilie, la Berlin, Viena si Paris. Manifestantii purtau o masca alba, semnificand: “Sunt intersanjabil, piata muncii nu are nevoie de mine”. Sentimentul este impartasit de numerosi tineri din Europa de Vest. Integrarea, blocata Viitorul locurilor de munca nu este singura grija a europenilor. Un raport al Federatiei Internationale Helsinki pentru Drepturile Omului subliniaza o inmultire a faptelor rasiste si xenofobe la adresa minoritatii musulmane din UE, consecinta directa a recrudescentei atentatelor islamiste. Nu sunt scutite nici tarile ce practica o politica de imigrare exemplara. O atesta asasinarea cineastului Theo van Gogh, in Olanda, in 2004. Ucigasul, Mohammed Bouyeri, este un fanatic islamist cu dubla nationalitate - olandeza si marocana. In aceasta tara, apelurile la “sfarsitul tolerantei” devin presante. De exemplu, Rotterdamul a elaborat un Cod al cetateanului, ce ii obliga pe locuitorii sai sa vorbeasca olandeza “la scoala, la serviciu si pe strada”. Ministrul Imigratiei si Integrarii, Rita Verdonk, cunoscuta pentru inflexibilitate, vrea sa extinda dispozitiile la ansamblul tarii. Idei identice au fost propuse si in Marea Britanie, ca urmare a atentatelor din iulie 2005 din metroul londonez. Imigrantii dornici sa obtina nationalitatea britanica vor fi supusi unui test de cultura generala. Potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2005, doar 31% dintre respondenti sunt in favoarea intrarii Turciei in UE, in timp ce peste jumatate sunt impotriva. Multa vreme, doar populistii se mobilizau impotriva acestei aderari, insa, acum, din ce in ce mai multi oameni politici de dreapta isi fac auzita opozitia in privinta intrarii Turciei in UE, dupa modelul lui Nicolas Sarkozy, in Franta, sau al Angelei Merkel, in Germania. Oroarea turca Aceasta crestere a rezistentei provine si din societatea civila. Anna Matuskowa (27 de ani), una dintre membrele asociatiei cecene Valori europene, crede ca “Europa trebuie sa isi gaseasca propria identitate inainte de a accepta Turcia”. Cu sprijinul Fundatiei germane Konrad Adenauer, apropiata de Uniunea Crestin-Democrata, Valori europene organizeaza dezbateri pe tema identitatii europene. Matuskowa crede ca identitatea europeana este definita de Secolul Luminilor, rationalitatea, drepturile omului. Si, evident, nu vede nici un loc pentru Turcia in “clubul european”. Profesorul Ahmet Evin, din cadrul Universitatii Sabanci din Istanbul, nu e convins de acest argument: “numerosi europeni cred ca Turcia este o tara islamista si putini stiu ca, astazi, este vorba de o tara laica, in care Biserica si statul sunt separate.” Potrivit lui, actuala respingere a aderarii Turciei este consecinta crizei politice interne din Europa. El apreciaza ca liderii politici au incercat sa instrumentalizeze teama de Islam pentru a crea un argument in dezbaterea referitoare la Turcia. In acelasi timp, si Parlamentul European a recomandat incheierea reformei institutiilor inainte de trecerea la o noua extindere. Este cea mai grava criza din istoria Europei? Poate. Cu toate acestea, numerosii critici ai UE, paradoxal, se simt profund europeni. Café Babel