Tele-justiţia şi epoca de aur a procurorilor

Defilările cu cătuşe, percheziţiile în direct şi procesele mediatizate excesiv au devenit, în ultimul timp, parte a actului de justiţie. Nimeni nu mai vorbeşte de prezumţia de nevinovăţie sau de faptul că acel articol din Constituţie „nimeni nu e mai presus de lege” se referă şi la sau mai ales la „oamenii legii”: procurori, judecători etc. Urmează un episod tragi-comic despre tele-justiţie şi tele-condamnări. Personaje principale: deputatul Mircea Dolha şi ministrul justiţiei.

Într-o zi de duminică, de la începutul lunii februarie, la ora 7 dimineaţa, televiziunile de ştiri transmiteau în direct cum „mascaţii” spărgeau uşile unor firme. Pe burtierele televizoarelor trona, cu litere de-o şchiopă: „Uite mamă, vin MASCAŢII! Percheziţii la firme de IT şi construcţii. Printre firmele vizate: Erbaşu, UTI şi Strabag”. După vreo săptămână, proprietarul a două firme „vizate”, Cristian Erbaşu, a spus public că el a fost audiat ca martor şi că firma sa nu e implicată în niciun dosar. Numai că, potrivit opiniei publice, el era pe jumătate condamnat încă din dimineaţa în care s-a difuzat filmul cu mascaţii.

Nimic nou sub soare.

În România a devenit obişnuit ca astfel de descinderi să aibă loc în weekend, la orele dimineţii, iar cei implicaţi, ca martori sau acuzaţi, să fie „săltaţi” de pe stradă, deşi n-au fost niciodată citaţi. Cine anunţă selectiv mass-media despre percheziţii astfel încât acestea să poată fi transmise în direct? De ce în cazuri ca şi cel din 1 februarie e nevoie să se spargă uşile duminica, când evident firmele nu lucrează, deşi puteau fi pur şi simplu deschise civilizat vineri sau luni? Interesează pe cineva care sunt repercusiunile pe care le suferă o persoană sau o firmă după ce e vedeta unei astfel de ştiri? Şi, mai ales, care e poziţia ministrului justiţiei cu privire la astfel de abuzuri?

Astfel de întrebări, care pentru cei mai mulţi cetăţeni sunt retorice, au fost adresate de deputatul Mircea Dolha de la tribuna Parlamentului, ministrului justiţiei Robert Cazancioc. Răspunsul la nişte întrebări concrete şi de bun simţ a fost însă unul dezamăgitor. În loc de explicaţii succinte, răspunsul semnat de ministru enumeră texte de lege. Pe scurt, ministrul susţine că instituţiile media au primit un comunicat de presă cu date generale despre evenimentul din februarie abia pe la ora 11 şi că acesta nu conţinea nume şi că percheziţiile au trebuit efectuate duminică „din motive obiective”.

Cât despre abuzuri, ministrul spune că deşi procurorii se află sub autoritatea Ministerului Justiţiei sunt independenţi şi că controlul ministerului asupra lor se limitează la „verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicare în lucrările de competenţa parchetelor”.

Tocmai asta ar trebui să verifice „limitat” ministerul. De ce nu o face? Nu se chinuie nimeni să răspundă.