Tehnocrații, atac la mineritul neferos!

Documentul este o însăilare de date și cifre, multe dintre ele neadevărate, despre mi­ne­ritul neferos din țară și de pe plan mondial, european. Este o abordare tipic oengistă, avâd în vedere că documentul a fost elaborat de Mini­sterul Mediului după așa-zise studii ale ONG-urilor de mediu din România. Fostul ministru Cristina Pașca Palmer a făcut un talmeș-balmeș din problematica mineritului neferos și a folosirii cianurii în procesul tehnologic.
Ne amintim de vizita în Baia Mare, de vizita la agenții economici din sistem, de faptul că a rămas mirată de tehno­logiile folosite. După plecarea din nord a revenit la poziția oengiștilor, iar pe ultima sută de metri, în 21 decembrie, Cioloș semnează acest do­cu­ment care a fost trimis la Pre­ședinție. Vă prezentăm câteva paragrafe din document, o adresă demnă de coșul de gunoi, avâd în vedere că multe din cele spuse în el sunt, parcă, preluate de pe net, sau, în alte cazuri, nici măcar nu sunt rezultatul unor căutări la domnul Google.

În document apare o trimitere la pro­punerile legislative ale lui Remus Cer­nea, Gheorge Funar și Eckstein Kovacs Peter. Propuneri legislative de prin 2007 și 2013. Primul a fost un controversat parlamentar, un fel de ecologist de serviciu. Ceilalți doi, numai de bine!

Neconcordanțele cu realitatea, găsite la o lecturare rapidă, pot fi considerate minore, dar vorbim de un document oficial aflat sub semnătura primului ministru. El ar fi trebuit să fie bine documentat, avizat de specialiștii în domeniu, avizat chiar de academicieni.
„Cel mai grav accident a avut loc în anul 2000, la o mină de aur din Baia Mare, România, unde din cauza ploii cu zăpadă s-a provocat o încărcare a barajului de steril conţinând cianuri, rezultând eliberarea a peste 100.000 de metri cub de deşeuri lichide bogate în cianuri. Ca urmare a acestui eveniment, a fost tăiată alimentarea cu apă potabilă pentru 2,5 milioane de persoane în România şi ţările vecine, Ungaria şi Serbia, iar sistemul acvatic Szamos-Tisa-Dunăre a fost grav afectat, cu impact major asupra florei şi faunei”, se arată în document.

Nu este vorba de o mină de aur, ci de o fabrică ce prelucra sterilul scos din minele maramureșene. Nu știm de unde au scos autorii faptul că accidentul a dus la tăierea apei potabile la 2,5 milioane de oameni.
Aici, la locul zero al accidentului, practic zona care ar fi trebuit să fie cea mai afectată, au fost probleme de apă în localitățile de lângă municipiu, una sau două. În rest, nu prea avea unde să fie probleme cu apa potabilă. Dar atunci când spui 2,5 milioane, sună bine.
„...există tehnologii alternative folo­sirii cianurii pentru extragerea mi­nereurilor auro-argentifere. Acestea, însă, sunt încă insuficient dezvoltate la scară industrială. Cu titlu de exemplu, în România, cercetătorii de la Institutul de Metale Neferoase Baia Mare au brevetat o instalaţie pentru recuperarea aurului şi argintului din pirite fără utilizarea cianurii, care nu este, însă, aplicată industrial”, se arată în document.
Se vorbește în text de Institulul de Metale Neferoasă din Baia Mare. Așa ceva nu există. Am avut un institut tehnic care avea specializările Mine, Electromecanică minieră, Metalurgie, Construcții. Toată lumea  vorbea de Institutul de Mine, facultatea cea mai importantă.
Instalația brevetată de la Institut este deja celebra instalație a lui Jack Goldstein. Brevetul de la Institut era o invenție ce a fost realizată în eprubetă. De la această realizare şi până la o posibilă soluție tehnologică este o cale lungă. Între timp, chiar Goldstein a reinventat invenția, brevetul de acum folosește alte substanțe. Iar acum este în probe la o companie românească.
„Conform analizelor Institutului de Metale Neferoase Baia Mare, o tonă de minereu din Munţii Apuseni conţine cantităţi foarte mici de aur şi argint - între 1.3 g (Aur) şi 8 g (argint) la tonă”, se arată în text.

Sunt formulări de amatori. O con­centrație de 1,3 grame aur la tonă este o afacere bună pentru care companiile de exploatare ar investi în minele respective.

„Dintre statele membre - Germania, Cehia, Ungaria şi Slovacia - au in­terzis complet metoda cianurării deşi existau proiecte miniere în curs de avizare care prevedeau utilizarea acestei metode de prelucrare a mi­nereurilor. În prezent, tehnologia de minerit pe bază de cianuri este utili­zată în Europa în Finlanda, Suedia, Grecia, Portugalia, Spania, Ucraina şi Turcia”, se arată în text.
O abureală tipică ONG-urilor. Ger­­mania nu folosește tehnologia deoa­rece este o țară bogată și preferă să aducă materie primă de afară. Au ce să le dea oamenilor de lucru.
Ungaria nu are exploatări miniere ne­­feroase și, ca atare, pot interzice!
Și noi am putea interzice aterizarea OZN-urilor la Baia Mare, în condițiile în care știm că OZN-urile nu ar ateriza în Baia Mare.
Iar din lista a doua lipsesc alte țări. Norvegia, de exemplu, sau România.
Mai trebuie precizat un lucru important.
Folosirea cianurii în procesul tehnolo­gic din metalurgia neferoasă mara­mure­șeană nu este o invenție postdecem­bristă. Prin cianurație s-a lucrat de prin anii ‘70, poate chiar mai dinainte.

De asemenea, problemele de mediu din zona Baia Mare se datorează mineritului și metalurgiei, mai ales. Sunt și altele, dar nu dorim să facem o analiză pe text. Acest document este o făcătură care aruncă una dintre cele mai importante activități economice ale României în derizoriu.
Cei care au completat, care au scris nu au habar ce înseamnă economie, dezvoltare, industrie. Ei nu știu că la baza unei industrii putenice stă, întotdeauna, mineritul, exploatarea resurselor. Chestia cu „să le lăsăm și celor care vin resurse”, este doar o poveste.

Peste tot în document se face referire la un mediu sănătos, la protecția me­diului, la o dezvoltare durabilă și o Românie curată etc.
Niciun cuvânt despre iazurile de decantare lăsate de izbeliște în tot nordul țării, sau cele din Baia Mare. De­po­zite care poluează aerul și apa băi­mă­renilor. De aceste depozite, iazuri cu milioane de tone de steril îmbibat cu metale grele, cianuri, arseniu și alte otrăvuri, niciun cuvânt. Depozitele sunt din anii comunismului, atunci când nu se ținea cont de protecția mediului. Sterilul rezultat din procesul tehnologic a fost pus pe pământul gol, fără o minimă protecție. De atunci sterilul respectiv, un deșeu minier, lucrează și poluează, otrăvește viețile băimărenilor și nu numai.

Despre aceste aspecte de ce nu se sesizează niciun ONG, niciun oficial de rang înalt? Niciun cuvânt despre greșelile de ortografie pe care le găsești într-un document oficial, care circulă pe traseul prim ministru - președinte. Jenant!      

Instituirea unui moratoriu pe această temă nu ar face decât să distrugă și puținele speranțe, care mai sunt, că mineritul neferos, în Maramureș în special, se va relua. 

„...există tehnologii alternative folo­sirii cianurii pentru extragerea mi­nereurilor auro-argentifere. Acestea, însă, sunt încă insuficient dezvoltate la scară industrială. Cu titlu de exemplu, în România, cercetătorii de la Institutul de Metale Neferoase Baia Mare au brevetat o instalaţie pentru recupe­rarea aurului şi argintului din pirite fără utilizarea cianurii, care nu este, însă, aplicată industrial”

- se arată în document