Tehnica Grisaille în pictura lui Aurel Popp

Profesor universitar
dr. Nicolae Suciu

Vizitând săptămâna trecută cu ocazia vernisajului „Ex­po­ziției ATELIER – 2018”, am parcurs din nou, alături de studenții prezenți la vernisaj, sălile cu lucrările expuse, ale pictorului Aurel Popp, cu atât mai mult cu cât la temele de la lucrările practice, ale cursului de Pictură, solicitau studenților, exemple și rezolvări de factură ce puteau fi des­coperite, analizate în pictura maestrului sătmărean. Este vorba despre metoda de lucru a picturii în grisaille în care rolul desăvârșit îl are grundul și suprafața albă a suportului peste care intervenții cu glasiuri, straturi subțiri și transparente de culoare, peste un desen riguros au ca rezultat strălucirea și amplificarea luminozității culorilor, fenomen spectaculos, ce nu se poate obține prin amestecul fizic al culorilor pe paletă și aplicarea lor, ulterior, pe pânză. Utilizarea fondului alb a constituit măsura și convingerea artistului asimilate în urma studiilor la Academia de Artă din Munchen, unde a urmat cursurile de studiu al materialelor ale profesorului Dorner. Este momentul să consemnăm studiile riguroase de formare academică ale pictorului Aurel Popp, întrucât sursele de informare media, îl clasifică fără nici un echivoc ca „aparținând celei de a doua generații a Școlii de Pictură din Baia Mare”.

În 1889 urmează studiile de caligrafie și desen la Budapesta. În 1903, în anul IV, obține o bursă de studiu în Italia, călătorind și vizitând muzee și pinacoteci la Roma, Sienna, Perugia, Assisi. Din 1904 frecventează cursurile Aca­demiei de Belle Arte din Viena, documentându-se în muzeele de artă. În 1913, Ministerul Cultelor îi acordă o bursă de studiu la Paris, frecventând cursurile Academiei Julien, ocazie cu care întreprinde numeroase călătorii de studiu la Madrid, Munchen, Amster­dam și Londra. Însemnările și caietele de schițe rămase, consemnează, gânduri pe marginea unor lucrări de artă expuse în muzee: Cezanne, Manet, Monet, Van Gogh, Gauguin, Pissarro, Degas, Renoir, Whistler, Jean Francois Raffaelle. Are totodată ocazia să lu­creze ca elev al sculptorului Paul Landowski (sculptor francez de origine poloneză, autorul monumentului „Cris­tos Mântuitorul” de la Rio de Janeiro, iar portretul realizat de sculptorul român Gheorghe Leonida). Pentru a-şi susține studiile, prestează diferite munci brute, oprindu-se la Meissen pentru a învăța, a studia și a-şi însuși tehnologia artei porțelanului, ecouri ce se vor revela mai târziu prin des­chiderea manufacturii de ceramică de lux, porțelan DAC la Satu Mare.

Revenind la tehnica grisaill-ului, pictorul Aurel Popp recurge la „înnobilarea” suporturilor albe pentru pictură nu prin suprapunerea glasiurilor ci prin juxtapunerea, alăturarea, petelor de culoare obținând astfel efectul de luminozitate și transparență, subliniind în acest fel, conturul desenului transpus anterior în creion, cărbune sau sepia, lăsând rosturi din albul suportului. Multe dintre lucrările aflate în expo­ziție demonstrează capacitatea și forța de expresie a figurii umane în com­poziții monumentale de un dramatism aparte. Revenirile ulterioare asu­pra desenului, scot în evidență caracteristicile expresive ale personajelor subliniind adesea, secvențializări de fragmente și detalii anatomice, por­trete și gesturi ce subliniază mesajul transmis.

M-am oprit asupra însemnărilor din jurnalul pictorului prezente în expo­ziție, iar consemnarea datată 28 martie 1960 cu patru luni înainte de a se stinge din viață, deschide și lasă loc reflecției: „Deretic, aranjându-mi în atelier tot ce-mi pică în mână, desene, scrieri și între timp mă tot bate gândul: oare cât voi rezista, și dacă le las aici pe toate, cine și cum le va purta de grijă...” nu știu în ce fel pictorul Aurel Popp ar fi fost de acord azi, cu rama „înnobilată” a monumentalului autoportret expus în mijlocul sălii, precum și cu „cosmetizarea” cromatică a câtorva cadre din peisajele expuse!

„Deretic, aranjându-mi în atelier tot ce-mi pică în mână, desene, scrieri și între timp mă tot bate gândul: oare cât voi rezista, și dacă le las aici pe toate, cine și cum le va purta de grijă...”