TE(A)MA PENTRU ACASA

Cunostinta si/sau constiinta europeana In ultimii zece ani aderarea Romaniei la UE a fost o adevarata obsesie, atat pentru cei ce au avut butoanele deciziei, cat si pentru populatie. Pe scara de valori a societatii noastre mereu in tranzitie, „parerea” Bruxelles-ului parea sa fie cel mai greu examen pentru tara, iar pentru cei implicati direct in proces sansa dovedirii calitatilor supraomenesti si incompetentelor. Insasi aderarea a constituit „marele proiect national” uitandu-se ca modernizarea societatii noastre tine de fiecare dintre noi, de cunoasterea si aplicarea pragmatica a ceea ce deja se stie despre dezvoltarea economica. S-au cautat mult vinovatii pentru faptul ca aderarea noastra a avut loc cu doi ani mai tarziu decat Ungaria, iar amanarea a fost o mare tragedie. Acum in discutiile preliminare apropiatei campanii electorale alegerea deputatilor romani la PE, vedem cat de interesante sunt cautarile argumentelor pentru linsarea mediatica a „tapilor ispasitori”. Prin cautarea vinovatilor, cei care au initiat avalansa de negativism asupra rezultatelor ultimilor zece ani, ascunde o realitate: partidele au o mare criza de personal calificat si cunoscator al afacerilor europene. Propun celor implicati in disputa electorala sa faca bine si sa se inarmeze cu oameni cunoscatori ai politicilor europene, mediului administrativ european, reperelor intelectuale si culturale ale Europei, spre a putea vorbi cu curaj si corectitudine despre cea de-a doua capitala a noastra – Bruxelles-ul si importanta institutiilor de acolo, pentru ca aproape orice hotarare serioasa de la Bucuresti trebuie trecuta prin filtrul aquis-ului comunitar. Gavril ARDUSATAN