Taranii din Sieu vor fi executati

In urma scandalului iscat de pensiile ilegal acordate in baza dosarelor aprobate de Ileana Sofinet (sefa Casei de Pensii Sighet), Casa Judeteana de Pensii a sistat pensiile a 50 de sieuani si le-a diminuat pe ale inca 60 de sateni. Acestia au fost sfatuiti sa tergiverseze executarea silita prin actionarea institutiei in instanta. Unii sateni au dreptate. Principala vinovata, Sofinet, este judecata „in tacere” (directorul executiv Gavril Miclea instituind un embargou al opacitatii deciziilor de sanctionare, de parca ar fi vorba dspre alegerea culorii tapetului din dormitorul personal). „Cel amarat va fi mereu vinovat!” Acest edict, valabil de o vesnicie si ceva, ridica valul de pe o imagine contemporana in Maramuresul zilelor noastre: in genunchi si cu mana intinsa, cersind o bruma de dreptate, putina justitie - aceasta e pozitia taranului roman in raport cu „domnii cu scoala” care-i incaleca „bolseviceste” drepturile... Aflati, si cruciti-va!, despre o alta poveste adevarata in care cel sarac e obligatoriu si singurul vinovat. Lasati orice urma de indignare, voi ce cititi aici... In aceeasi oala! Departe de a se fi stins, scandalul iscat de pensiile de agricultor din comuna Sieu - ilegal acordate printr-o „inginerie” comuna a primarului Valentin Tuvene si a Ilenei Sofinet (directoarea Casei de Pensii Sighet) - capata accente dramatice. Investigatiile GAZETEI, confirmate de Corpul de Control al Casei Nationale de Pensii, au fost solutionate in cel mai simplu si eronat mod cu putinta de catre factorii de decizie ai Casei Judetene de Pensii Maramures (CJP): toti fostii cooperatori au fost „bagati in aceeasi oala” si somati fie cu executarea silita pentru recuperarea totala a pagubei si sistarea pensiilor (pentru cei despre care nu s-au gasit dovezi ca ar fi efectuat norme de cooperator), fie cu retinerea a 1/3 din pensie pana la recuperarea creantei (pentru cei despre care s-au gasit documente doveditoare doar pentru o parte din normele agricole efectuate). Decizia e normala, vazuta prin prisma faptului ca institutia Statului care a fost prejudiciata (in acest caz CJP) sa-si recupereze paguba (cifrata la 730 de milioane de lei, conform calculelor CJP), insa e anormala (suspecta) tinand cont ca a fost luata acum, cand „prejudiciatorul” e lipsit de influenta sau relatii (in speta 110 tarani din Sieu). A fost luata o decizie dura, fara verificarea fiecarui caz in parte. Cu dreptatea-n mana La fata locului (unde nici Casa de pensii Sighet, nici CJP nu au mers!) s-a demonstrat ca unii dintre cei instiintati ca nu vor mai primi pensia si ca banii primiti pana acum vor fi recuperati de un executor judecatoresc au documente care atesta ca au lucrat in CAP! Din pacate, modul de intocmire a dosarelor de pensie (pe baza declaratiei celor doi batrani brigadieri CAP!) nu e legal. Insa oamenilor asa li s-a spus sa faca, asa au facut (au dat declaratii la brigadier!, iar acesta a intocmit arhiva pe baza propriilor amitiri si declaratii ale consatenilor, autentificand-o, inutil, la notarul Gheorghe Sas). Cine le-a spus ca asa e legal? Primarul. Iar primarului Tuvene (conform propriei declaratii) i-a spus Stefan Gonczi (Secretar General al Prefecturii), caruia i-a spus Gavril Miclea (directorul executiv al CJP). Peste tot acest „lant al slabiciunii”, daca dosarele au fost acceptate de Ileana Sofinet (sefa Casei de Pensii Sighet), nimeni nu si-a mai pus problema ca singura modalitate legala de reconstituire a arhivei fostului CAP e pe baza unei decizii judecatoresti. Acum, oamenii s-au strans la Primarie si vor sa actioneze CJP in instanta pentru a demonstra ca au dreptul la pensie. A fost adus chiar si un avocat... Dupa doi ani, si doar din cauza deciziei extreme, s-a ajuns la solutia de la care ar fi trebuit sa se porneasca. O solutie care era la indemana lui Ileana Sofinet sa le-o comunice, o data cu primele dosare venite din Sieu. Acum, tot taranii vor suferi. Pensiile a 50 de sieuani sunt sistate, altii 60 urmand sa primeasca pensii mai mici cu 1/3 pana la stingerea „datoriei”! Drama acestor oameni continua... „Noi n-avem scoala, domnule, suntem niste prosti! Daca ase ne-or zas ca tre’ sa facem, ase-am facut. Si, Doamne, cat am mai tras pantru amarata aiasta de penzie...” Cea mai justa decizie a responsabililor de la CJP ar fi fost sa verifice fiecare caz in parte. E drept ca sunt multi care „si-au rezolvat” pensiile (beneficiind de „intelegerea unora de la Sighet”), dar o cercetare sumara a cazurilor ar fi relevat macar cazul pe care l-am intalnit noi: o persoana care desi a ramas fara pensie (pentru ca n-ar fi muncit la Colectiv) ne-a dovedit ca are dreptatea in mana, prin intermediul unor vechi chitante si documente CAP datate din 1970! Datornicii Topul datornicilor din Sieu ii cuprinde pe: Dunca Ioan (cu 22,7 milioane lei), Dunca Ileana (14,7 milioane), Pop Ileana (14 milioane), Pop Gheorghe (11,4) si Nan Maria (11,3). Am purces in Sieu, la capatul lumii, pe ulite inundate, cu noroiul pana-n gat, pentru a vorbi cu acesti oameni (multi, repetam, nevinovati). In Sieu, numerotarea caselor este aiuristica, dupa chipul si asemanarea „primului gospodar” al comunei, fiecare casa avand trei randuri de numere (sa ne traiesti Tuvene!). Plangem (preventiv) de mila executorilor judecatoresti care vor trebui sa recupereze prejudiciul. Cat despre ulite, ce sa mai spunem? Sunt pavate cu un amestec de apa, balegar si bolovani. „Tat pa saraci trag...” Pe Pop Gheorghe nu l-am gasit acasa, insa sotia sa era prin batatura. Femeia, bolnava, se plangea ca are o sora la Bucuresti pe moarte, dar ca nu poate sa mearga s-o vada. Intr-o vreme, omul (care are o datorie de 11,4 milioane de lei, Cel de Sus stie cum), a aparut la sfat, cu un ghiocel pleostit infipt in panglica palariei. „N-avem carte ca domniile voastre, da’ avem hartii de cand lucram la ceape (confirmam ca detin contracte pentru cotele obligatorii de cereale etc., n.red.). Am lucrat ca si canii, si mult ne-or asuprit... si pa noi si pa parintii nostri. Stiti ca o ars arhiva ceapeului, la Revolutie, tat istia bocotani or dat foc, da’ cine? Dupa aceea o vinit brigadieru’ si ne-o intrebat care cat am lucrat, si i-am zas. Nu stim cum si ce o facut, ce o scris acolo. Amu, pe 22 februarie, ne-o venit hartie ca nu mai capatam pensia, ca n-avem dreptu’. Dupa ce n-am capatat nimic de la Revolutie incoace, iar inainte numa’ ceva lei de la ceape, amu nu mai capatam nimnic, si mai trebe sa si dam inapoi. Daca a vini executoru’, le-om dam vaca din grajd, ca altceva n-avem. Ioi, mult am tras...”, a oftat Gheorghe, punandu-si sufletul pe masa. Sotia sa, o femeie credincioasa si indurerata, ne imbie-n casuta saracacioasa sa le vedem actele de la CAP: „ca am lepadat cand am fo’ gravida in opt luni, atata ne-o muncit, Greu am tras la ceapeu, da’ nime’ nu ne crede. Am facut ieri (27 martie, n.red.) hartie la Judecatorie, cu altii din sat. Sa vedem ce a iesi. Ma jur pa Sfanta Cruce daca n-am lucrat in colectiv o gramada de ani, manati de ici colo. Si tat noi suntem de vina. Tat pa saraci trag...” “Io mita n-am dat” In sat planeaza suspiciuni cum ca unii care n-au muncit la CAP, dar in urma refacerii arhivei cooperativei (din imaginatia fostilor brigadieri si a primarului Tuvene, 12 ani mai tarziu) s-au trezit, contra cost, beneficiari de pensie agricola. Mentiunea a fost necesara pentru cele ce urmeaza. Pe un deal de noroi am dat de Dunca Ion, un om cu aer dur, recordmenul satului ca datorii la Pensii: aproape 23 de milioane de lei. “Io vreu sa stiu: de ce mi-o luat penzia? Am lucrat, am hartii, mi-o taiet amandoua pensiile, si asta de la CAP, si ceea de la Stat. Am fo’ la ceape. Cand n-am lucrat ieu, o lucrat parintii miei in locul meu. Am mars la lucru la Stat, 9 ani de zale: la Primaria Rozavlea (prestari servicii) si in Dragomiresti (la “pajisti”). Mi-o luat pensiile. Aprobare, lege? Nu sa poate ase, s-o faca de capu’ lor. Cum imi ia ei mie pensia, fara hartii, fara nimic? Sa fie clar, io n-am dat mita! Ieri o fo’ advocata (nu o stiu cine-i) si ne-am dus in judecata la Dragomiresti. Suntem multi, ne-am luat unu’ din altu’, nime’ n-o pornit. Primaru’ ne-o ajutat si el, da. N-are ce cota executoru’ in curtea mea, nu dau nimnic! Ma duc in temnita, da’ stiu ca dreptatea-i de partea me’”, ne-a povestit, otarat foc, Dunca Ion. Concluzii telegrafice: sieuanii cu pensii-problema au fost sfatuiti de „cineva” sa tergiverseze ramanerea fara rente prin intermediul justitiei. CJP se va fi actionata in judecata de peste 100 de cetateni. Cei care au dat mita sunt greu de prins (chiar, de ce Dunca ne-a declarat-o raspicat ca “n-a dat”, desi nu l-am intrebat nimic referitor la acest aspect?). Exista mici sanse ca in timpul procesului sa iasa la iveala “amanunte esentiale”. Vom reveni. Catalin VISCHI, Teofil IVANCIUC