Ţara Oaşului. Lumea tradiţională şi vendeta

Volumul Ţara Oaşului. Lumea tradiţională şi vendeta, semnat de Nicoară Mihali, se încadrează în domeniul ştiinţelor socio-umane întrucât propune o perspectivă pluridisciplinară – istorică, antropologică şi sociologică – asupra actelor de violenţă ca o interesantă componentă a justiţiei cutumiare.

Nicoară Mihali a străbătut satele Ţării Oaşului pentru a înregistra în chestionare adecvate, pe aparate moderne, audio şi video, informaţii referitoare la cazuistica vendetei în Ţara Oaşului. Primele cercetări le-a început în perioada comunistă, cu toate că a fost convins că regimul din perioada respectivă nu va accepta niciodată să publice o astfel de lucrare, pentru că ideologia oficială refuza să accepte că în societatea socialistă existau vendete, ură care să se transmită decenii de-a rândul, din generaţie în generaţie, omul nou, de tip socialist, nefiind capabil de astfel de crime.

Autorul a folosit date culese de la informatori locali (excepţionale, unice în literatura română de specialitate), informaţii ţinute secrete până în 1989 de către statul român: dosarele proceselor de la judecătorii şi tribunale, dosarele parchetelor, consemnările din registrele parohiale, dosarele întocmite de posturile locale de miliţie, înscrisuri de la primării şi parohii, monografiile nepublicate ale unor localităţi sau ale unor mănăstiri, înscrisuri şi material de presă refuzate, interzisă de vechea Direcţie a Presei din judeţele Satu Mare şi Maramureş.

Cenzura perioadei de dinainte de anul 1989 nu permitea abordarea public a unor astfel de evenimente, fapte petrecute într-o arie etnologico-geografico-istorică pe care o ştim sub numele de Ţara Oaşului.

Nu este vorba despre o monografie zonală ori tematică, ci de o analiză a unei specificităţi în comportamentul unor indivizi într-o lume arhaică, dar şi contemporană, care au voit cu tot dinadinsul să-şi facă dreptate. În realizarea lucrării, care constituie teza de doctorat în istorie a lui Nicoară Mihali, au fost folosite interviul, chestionarul, faptele arhivate, editate sau nu. Este analizată reacţia unor oşeni de „a se tăia”, „a-l însemna” pe unul cu cuţitul mai ales în văzul lumii, la nunţi, sâmbre ori la jocul de duminică. Este realizat un profil al indivizilor înclinaţi spre acte de violenţă prin apel la documente oficiale interpretate din perspectiva psihologiei şi psihopatologiei crimei, dar şi fişe individuale şi portrete-robot ale criminalilor deveniţi adevăraţi eroi (sau antieroi) ai comunităţilor.

Autorul identifică diferite tipuri de omoruri: ură de neam, din beţia alcoolului, împotriva autorităţilor, împotriva rivalului, pentru nedreptate în împărţirea moştenirii sau averii. „Schema metodologică a acestei lucrări este simplă, am ales două căi principale: una a etnologiei, antropologiei, dreptului cutumiar şi alta a istoriei, prin observarea societăţii unde, un rol covârşitor, l-a avut interviul şi chestionarul”. Sunt evidenţiate sentimentul onoarei lezate care se cere satisfăcut şi atitudinea clementă a comunităţii ce are ca resort mentalitar necesitatea împlinirii actului de justiţie conform cutumelor.

Lucrarea este organizată în zece capitole, 24 de aşezări fiind incluse în zona etnografică avută în vedere. Este prezentat arealul geografic numit Ţara Oaşului, dar şi ocupaţiile, obiceiurile, datinile şi arta populară specifică zonei. Procesele, dosarele, relatările directe sau naraţiunile cu exemplificări de studiu de caz reprezintă alte două capitole ale lucrării. În final, câteva zeci de pagini prezintă concretul întâmplării cu marea varietate de producţii folclorice care descrie viaţa celui „plecat”, cum s-au petrecut crimele, atitudinile celor rămaşi în lumea trăită după ce „vânătoarea” s-a încheiat.

Ultimele capitole sunt orientate exclusiv spre o perspectivă etnologică şi folcloristică, tinzând către completarea documentaţiei juridice şi sociale cu reflectări în desfăşurările cutumiare (înmormântarea-nuntă, rânduielile fireşti şi practicile compensatorii destinate „morţilor nefireşti”), precum şi repertoriul ritual extrem de valoros.

Un efort sintetic şi analitic

 

„Trebuie să evidenţiez încă de la început meritul lucrării care constă în acumularea şi gestionarea unui material impresionant prin volum, diversitate şi concreteţe fapt care îi conferă o valoare deosebită cu atât mai mult cu cât cei care s-au aplecat asupra acestor fenomene sau le-au menţionat în propriile studii dedicate Ţării Oaşului sunt foarte puţini numeroşi. De aceea apreciez întâi de toate efortul sintetic şi analitic pe care dl. Mihali l-a făcut pornind de la o sistematizare a documentelor care i-a permis ulterior să alcătuiască o tipologie a crimelor în funcţie de context, de mobilul acestora şi cauzele fizio-patologice (alcoolism, boli venerice, înclinaţie spre violenţă). Dintre acestea se detaşează în mod particular cele cărora li se poate aplica în mod justificat etichetarea „vendetă” întrucât interesează nu un număr restrâns de indivizi, ci spiţe de neam şi chiar generaţii întregi.”

 

Conf.dr. Narcisa Alexandra Ştiucă