Tara lui DIICOT Voda

A sunat telefonul, era trecut de ora 14 si am stiut ca urma sa aflu daca a fost eliberat Dan. Brusc, am simtit nevoia de a fuma. Simteam parca mirosul aromat al unei tigari de clasa A si am inghitit in sec. Am raspuns. Timp de cateva secunde am ascultat, apoi am inchis. Timpul s-a oprit, cerul s-a pravalit peste o tara in care dreptatea incepe sa devina o chestiune optionala. A fost respins recursul. Dupa ce am strivit doua lacrimi de neputinta am incercat sa ma calmez si sa imi fac rubrica. De parca poti scrie cand diicotul bate la usa, precum postasul, de doua ori. M-am oprit. Priveam foaia alba de mai bine de zece minute si nu am reusit sa scriu nici un rand. Au inceput sa sune telefoanele: „Ai auzit ca…!”, „Da!”. Un dialog stupid, dar care reda, din pacate, un adevar. La infatisarea de la sfarsitul saptamanii trecute, procurorii DIICOT au considerat ca Dan Parcalab reprezinta un pericol public si este mai bine sa ramana in arest. Mai mult, procurorul acuzarii a mentionat ca declaratiile din „dosarul” lui Dan sunt veridice, din moment ce au fost date sub juramant. Mi l-am si inchipuit pe Mircea Dolha stand cu mana pe Biblie si aratandu-si incisivii, spunand suav: „Jur sa spun numai adevarul!”. Dosarul lui Dan are vreo noua pagini si i se imputa trei sume: 200 de euro, 11 pachete de la Maruani, firma cinstitului Dolha, si 50 de milioane de lei pe care alt cinstit, Florin Marinca, a recunoscut ca nu i-a dat. Suntem mai rau ca in romanele ieftine care se citesc in bus, dupa care se arunca la gunoi. Rau am ajuns! Recurs la memorie Am incercat zilele astea sa imi amintesc cate ceva de cei care au depus plangeri. Desi stiam, am avut revelatia ca oamenii astia sunt pericole mai mari decat toata presa din Baia Mare si imprejurimi. Oameni care au procese penale pierdute sau pe rol, oameni care au o „credibilitate” deosebita doar in birourile unde pot depune delatiuni. Pe langa cei doi cinstiti de mai sus, sunt altii ca: democratul si consilier local, George Pop, primarul din Boiu Mare, tot un Pop, acela din Viseu, nici nu vreau sa ii pronunt numele, insul Zoicas, ce se lauda ca el nu a declarat nimic rau si Vasile Vlasin, care sustine ca a scris numai de bine. Se pare ca mai nou, pe masura ce ne-am indreptat spre UE in pasi de dans, doi inainte, unul inapoi, diicotistii astia vor sa demonstreze ce buni sunt. Apoi mi-am adus aminte de spusele unui politician cum ca unul din serviciile astea (DIICOT sau DNA) va disparea, deci e normal ca baietii sa traga tare pentru a arata ca sunt eficienti. Nu ar fi fost nici o problema daca ar fi lucrat in folosul cetatenilor si pentru comunitate. Pentru cine lucreaza procurorii de la DIICOT? Grea intrebare! Tragand o linie si adunand, rezulta ca avem in jur de zece cetateni onesti, oameni care au averi pe care le poti masura cu metrul si un Dan Parcalab ce sta cu chirie, are aceleasi bluze si camasi de ani buni si o dorinta nemasurata de a face un ziar mai bun (era salutul nostru: „Hai sa facem un ziar mai bun!”). De altfel cam toti din redactia GAZETEI de Maramures au o situatie materiala de invidiat. Chirii, trai din salariu, datorii ca tot romanul. S-a gandit oare vreunul de la DIICOT cum a reusit George-Inghetata sa isi traga o vila de vila, ori Dolha care are case apartamente, terenuri, masina, dar si probleme financiare? Ce sa mai vorbim de ce este prin Viseu sau in ograda lui Marinca. Acesta din urma mi se lauda odata ca este cel mai mare fermier din nordul tarii, ca are sute sau mii de hectare de teren in proprietate, ori in arenda, ca are sute de porci si vaci, ca va ridica o clinica de 64 de miliarde de lei (asta acu’ cativa ani). De unde poti avea atatia bani din moment ce tu vii din zona alimentatiei publice? Chestia cu lucratul de zi pana seara nu tine. Cunosc multi oameni cu multi neuroni (nu unul precum denuntatorii), oameni cu pregatire solida si care lucreaza de dimineata pana seara, dar nu reusesc sa faca averi din astea la metru cub. Se pare ca dupa ce a cazut comunismul au venit la putere (din punct de vedere economic): chelnerii, aprozaristii, producatorii originali de alcool, macelarii, merceologii si lista ramane deschisa. Curiozitati in cazul Dan Nu pot sa nu remarc ca retinerea lui Dan in arest pe 29 de zile ridica multe semne de intrebare. Nu sunt lucruri noi, dar sunt cicalitoare. La Cluj, DIICOT este un fel de stat in stat. La aceasta institutie nu prea ai voie sa comentezi, de cerut respectarea legii, nici vorba si ajungi sa te intrebi cine ii controleaza pe procurorii DIICOT deoarece s-a facut mare tapaj cu sintagma: „Nimeni nu este mai presus de lege!”. M-am gandit bine si am ajuns la concluzia ca treaba asta cu legea e valabila pentru vulg, pentru noi astia multi. Pentru ei, putini in raport cu noi, legea este optionala. In aceasta categorie intra o seama de politicieni de doi lei, dar cu teschereaua plina si imbogatitii nesfarsitei tranzitii. Servitorii acestei „categorii speciale” de romani sunt o parte din procurorii acestei tot mai temute institutii. Va veni si vremea in care vom scapa de acest jug… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro