Tara lemnului la cumpana apelor

La inceput a fost numai padure. Apoi a aparut un sat. De atunci, satul a devenit un oras modern, oamenii au plecat la munca in strainatate, iar turismul din zona a inceput sa se dezvolte. „Cultura lemnului” a ramas insa neschimbata. Intrega istorie a orasului Viseu de Sus e legata de „aurul verde” din zona, un patrimoniu de care viseuanii si Viseul sunt legati „din tata-n fiu” si pe care il transmit mai departe, ca un soi de binecuvantare sau de blestem. De fapt, legenda spune ca un tata si fiul sau s-au dus sa taie lemne in padure. Dar fiul a fost lovit mortal de un lemn. In memoria lui, tatal a hotarat sa construiasca din acel lemn altarul unei biserici. In jurul bisericii s-au facut mai apoi case si astfel a aparut un sat. Orasul e atestat documentar in 1365. Localitatea a fost botezata „Intre rauri”, datorita situarii intre raurile Viseu si Vaser. In aceeasi perioada incepe si exploatarea padurilor. Initial, pentru construirea caselor, apoi, treptat, au fost defrisate suprafete intinse de padure pentru extinderea fanatelor, pasunilor si culturilor agricole. Pe la 1800, exploatarea padurilor se facea prin plutarit. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, germanii care s-au colonizat in zona, au construit numeroase baraje. Apoi s-a amenajat o cale de acces pentru carutele care transportau alimente pentru muncitori. Mai tarziu a aparut Calea Ferata Forestiera si celebra „Mocanita”, care va fi declarata parte a Tezaurului Tehnic Romanesc. Astazi, Viseu de Sus a devenit un oras modern, un pol al turismului maramuresean, dar a ramas la fel de legat de „aurul verde”. „Dependenta” de exploatarea lemnului a fost evidenta in perioada post-inundatii, cand Calea Ferata Forestiera a fost blocata. Autoritatile locale au stabilit ca pierderea turistilor si imposibilitatea exploatarii lemnului de pe Valea Vaserului creeaza un prejudiciu de 2 milioane de Euro/sezon. Iar efectele economice sunt inlantuite cu migratia fortei de munca, problema sociala etc. Recent, guvernantii au promis insa fonduri pentru refacerea infrastructurii afectate de inundatii, a caselor si caii ferate forestiere. Primarul Vasile Ciolpan lucreaza in administratia publica locala de peste un deceniu si e obisnuit deja cu astfel de evenimente. In perioada 1996-2000 si-a facut „ucenicia” ca viceprimar al orasului: „A fost o perioada de «ucenicie» in care am putut sa iau cunostinta de problemele reale ale administratiei unui oras: apa, canal, electricitate, drumuri neasfaltate, paduri, podete, punti, inundatii. Aceasta perioada de viceprimar a fost foarte importanta, intrucat m-a format ca om intr-un domeniu necunoscut”. Primul mandat, cel din 2000-204 a fost unul „de foc”, cu lipsa acuta de fonduri, dar si calamitati naturale, care au culminat cu inundatiile din 2001: „pentru a aduce lucrurile la normal, am epuizat toate resursele financiare pe urmatorii 2 ani”. Totusi, Ciolpan se poate lauda si cu cateva realizari din aceasta perioada: refacerea unor poduri, refacerea si extinderea canalizarii pentru ape pluviale in Viseu de Mijloc si consolidarea cu gabioane a Vaii Vinului in zona Stramturicea; asfaltarea si balastrarea unor strazi, finalizarea a doua blocuri pentru tinerii casatoriti, cu 80 de apartamente si a unui bloc ANL, modernizarea unitatilor de invatamant, infiintarea „Zilelor Viseului”. Ciolpan spune ca: „Realizarile, desi mici, au fost un echilibru intre nevoile sociale, culturale, invatamant si infrastructura. In mare, principalele investitii realizate in perioada 2000-2004 au fost de aproximativ 25 miliarde lei vechi in conditiile cand banii adunati la buget erau de 5 miliarde anual”. Din 2004 situatia s-a schimbat radical. Fondurile nu mai puteau fi accesate doar pe linie politica sau guvernamentala. Existau diferite programe de finantare ale UE, asa ca primarul a infiintat un birou tehnic pentru accesarea fondurilor europene. Rezultatul? Investitiile realizate in Viseu anul trecut, prin 14 proiecte se cifreaza la 14.722.344 Ron (147 miliarde lei vechi), suma aproximativ de 6 ori mai mare decat in perioada 2000-2004. Iar investitiile se afla in continua crestere: „In ceea ce priveste anul 2008, proiectele cuprinse in bugetul de investitii sunt in numar de 24, in valoare totala de 44.046.910 Ron (440 miliarde lei vechi), de 3 ori mai mare decat in anul 2007”. Pe langa infrastructura si economie, una dintre cele mai spinoase probleme cu care s-a confruntat administratia locala din Viseu de Sus a fost cea a retrocedarilor. Ciolpan spune insa ca: „Pana in prezent, am retrocedat padurile la toti solicitantii care au dovedit clar ca au acest drept in conformitate cu legislatia in vigoare. Probleme au aparut o data cu modificarea in timp a legilor proprietatii, asa incat apar multe contradictii si greutati in aplicarea lor. E greu sa ii dai unui solicitant padurea pe vechiul amplasament dupa ce, pe acesta nu mai este padure”. In perioada 2004-2008, dezvoltarea orasului se va realiza „ca la carte”, dupa un Plan Integrat de dezvoltare urbana, initiat printr-o hotarare a Consiliului Local, si care va fi depus spre finantare la Agentia de Dezvoltare Regionala Nord Vest, in cadrul Programului Operational Regional – Axa Prioritara 1 „Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor - poli urbani de crestere”. La nivelul Consiliului Local exista deja un Comit de Coordonare, alcatuit din reprezentanti ai institutiilor publice, ai ONG-urilor si mediului de afaceri, care vor superviza aplicarea planului. Planul include proiecte din toate domeniile importante. Pentru infrastructura, se afla in lucru Proiectul Samtid de alimentare cu apa, care va fi finalizat in 2010, si, prin Ordonanta 7 se lucreaza la reteaua de canalizare in Tipterai, Viseu de Mijloc, Feher, Sandor, Fabrica de Paine. In Planul Urbanistic General a fost cuprinsa o sosea de centura, a carei finalizare depinde insa de soarta Drumul National 18, ce se doreste drum expres. De asemenea, exista proiecte de modernizare si reabilitare pentru 60% din strazi. Ciolpan vizeaza si dezvoltarea turismului in zona, un prim pas fiind infiintarea unui sat de vacanta cu termen de finalizare in 2010. Tipterii din ViSeu In 1773 a fost infiintat la Viseu un centru de exploatare forestiera, colonizat cu svabi din Zips (tipteri). Tipterii aveau un contract cu statul, care prevedea ca baietii isi incepeau munca in padure de la 14 ani: plantau molid, aveau grija de pepiniere, defrisau paduri, trimiteau plute pe apa la vale pana la Sighet, Viseu si Borsa, construiau plute pe apa, construiau drumuri si poduri de lemn. Din cauza timpului indelungat petrecut in padure, intemeierea unei asezari pe Valea Vaserului a aparut din necesitate. Astazi tipterii s-au extins in intreg orasul iar unii au plecat in Germania. Tipterii sunt renumiti mestesugari: tamplari, zugravi, fiind recunoscuti pentru calitatea si precizia muncii lor. „Intre rauri” * Viseu de Sus are o populatie de circa 16.000 de locuitori, din care 14.878 de romani, 1.114 de germani, 530 de maghiari, 274 de ucrainieni, un rus-lipovean, 2 polonezi, 2 italieni si un armean. * Pe Valea Vaserului se poate practica vanatoarea. Se poate vana in functie de sezonul de vanatoare: 1 septembrie si 15 decembrie - sezonul de cerbi; pentru mistreti - intre 1 august si 15 februarie; pentru urs - trebuie aprobare speciala, iar pentru cocosul de munte 1 aprilie- 15 mai. * Pe Valea Vinului se afla un izvor de apa minerala (numit de localnici „borcut”). * In Viseu exista un Muzeu De Istorie si Etnografie, unde sunt expuse variate valori istorice si culturale din zona Viseu de Sus. * In cladirea bibliotecii orasenesti a fost amenajat Salonul artelor, unde sunt expuse lucrari ale artistilor plastici din Viseu de Sus. * Biserica Ortodoxa a fost construita intre anii 1933 – 1937, ctitorul lacasului de cult fiind preotul Sebastian Sarcu; * Biserica Romano-Catolica a fost ridicata intre anii 1912 – 1918 si a fost declarata monument istoric. De Biserica Romano – Catolica mai apartine un cimitir cu aceeasi vechime, precum si o capela cu 4 morminte asezata pe raul Vaser (la Faina). Capela a fost ctitorita in anul 1900 de catre imparateasa Elisabeta, purtand numele „Capela Sfanta Elisabeta”. * Biserica Greco-Catolica a fost construita din lemn si poarta hramul „Maica Indurerata”. Trasee turistice pe Vaser * De la statia Novat, se merge pe traseul Ihoasa, Rapi (pe linie) pana la Rosu, se urca preluca lui Gotan, Picioarele Gradului, Vf. Toroiaga, Vf. Tiganu, se trece la Macarlau (pe Valea Vaserului). Traseul este de 2 zile, cu noapte la Rosu (in cort). * Din Poiana Novat se urca pe Greben (cam 3 km), urmeaza culmea Obcioarei, se coboara cam 2 km pana la borcut, apoi se urca 2-3 km pana la bai la Novicior, unde exista o cabana. * De la statia Botizu (unde se poate ajunge cu trenul), se urca vreo 3 km pe parau pana la intersectie, de unde o iei la dreapta spre Lutoasa (2-3 km) unde a fost o unitate militara legata de numele generalului Leonard Mociunski, bun prieten cu Charles de Gaulle. * De la statia Botiz pe parau 3 km mai sus, pe un drum forestier se urca pe Vf. Bardau, de unde se vede tot Maramuresul. Se poate innopta la stana. Brand-ul Mocanita In perioada cand Romania a fost regat, Valea Vaserului era un domeniu regal, protejat si locuit. Exista la statia de astazi Faina o moara de cereale (de unde ii vine si numele), iar mai sus un cimitir. Fotografiile acestor asezaminte se pot vedea la biserica de la Faina, construita in anul 1919 langa cimitirul unde au fost ingropati ofiteri si soldati germani morti in Primul Razboi Mondial. Intre anii 1930-1933, pe Valea Vaserului s-a construit o linie ferata cu ecartament ingust, pe care se transporta, cu ajutorul trenului, lemnul exploatat de pe Vale. Dar aceste locuri nu sunt numai niste domenii ale lemnului, caci frumusetea locurilor atrage anual peste 16.000 de turisti. Defileul de 43 km este strabatut cu „mocanita”, atractia nr. 1 a zonei, un trenulet forestier dotat cu vagoane de calatori de tip muzeal, cu incalzire cu sobe de lemn, tras de locomotive cu aburi. „Mocanita” este ultimul tren industrial de Epoca a Europei si a devenit un brand pentru Viseu si Nordul Tarii. „Mocanita” este unul dintre cele mai importante obiective de arhitectura tehnica, luat in evidenta de Ministerul Culturii si UNESCO, fiind in curs de declarare ca si componenta a Tezaurului Tehnic Romanesc. In prezent, procesul de clasare este in faza finala. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro