Talent, pasiune și responsabilitate în conservarea și salvgardarea patrimoniului artistic

Un principiu fundamental al muzeologiei relevă faptul că, recuperând și conservând materia „faci să dăinuiască spiritul”. Asistăm de multe ori neputincioși cum în jurul nostru se întâmplă samavolnicii și agresiuni ireparabile asupra obiectivelor de patrimoniu și a creațiilor artistice. Suntem contemporani cu acestea, iar la întrebarea firească a tinerilor generației care ne urmează – Tu unde ai fost?, Tu ce-ai făcut ca să împiedici acest parcurs nefiresc....? răspunsul mi se pare de multe ori prea simplu: Am muncit cu conștiinciozitate și responsabilitate profesională, m-am implicat în nume­roase demersuri culturale și artistice, socio-economice conforme cu răspun­derile pe care le aveam, am sesizat, m-am revoltat....! Totul este o tranziție veșnică, totul începe cu „noi”, nimic nu mai contează în dăinuirea „zestrei” și patrimoniului național! Contează doar clipa, trufia și.... „Măria sa” banul!

   
În Săptămâna Mare, un post comercial de televiziune a difuzat filmul lui Franco Zeffirelli „Iisus din Nazareth” a cărui menire (când a fost creat în anul 1977) a fost de a dărui acestei lumi zbuciumate a zilelor noastre un strop de credință. „Cine nu poate privi Învierea în sufletul său, nu poate accepta nici creștinismul”. Timp de trei zile cât a fost difuzat filmul, acesta a fost întrerupt de spoturi publicitare și reclame (care desacralizau totul) și care a constituit de fapt suportul unor „realizări financiare de excepție”. Mai mult, tot în aceste zile, în vizitele la lăcașele de cult din împrejurimi am descoperit și „înspăimântătoare” edificii administrative, ecumenice...!? din preajma unor cunoscute mănăstiri... din care am avut senzația că spiritul a fost alungat! Totuși, pictura realizată, de excepție, te face să uiți de mercantilismul societății actuale!
În acest context mi se pare salutar (și nu este singular) efortul a două absolvente a specializării Arte Plastice - Pictură din cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare.
Cristina Donca Busuioc este absolventă a studiilor universitare de artă de la Baia Mare, promoția 2015, și a studiilor masterale în anul 2017. În cadrul disciplinelor de Tehnicile artelor am parcurs și noțiuni de conservare și restaurare a picturii, studenții având ocazia să cunoască mai îndeaproape despre cauzele degradării picturii în diferite tehnici și pe diferite suporturi (știu cu certitudine că studenții specializărilor similare de la universitățile de artă din țară nu au parte de un astfel de „privilegiu”). Doamna Cristina Donca Busuioc lucrează ca muzeograf – conservare, restaurare – în cadrul Muzeului Județean Satu Mare, s-a perfecționat participând la numeroase conferințe și cursuri de conservare și restaurare, stăpânind cu profesionalism proble­mele identificate în salvgardarea obiectelor de patrimoniu. I-am vizitat laboratorul în care își desfășoară activitatea și am zăbovit tăcut în fața obiectelor aflate pe masa de lucru în diferite etape, înconjurată de flacoane de solvenți, ustensile de lucru și subansamble ale unui iconostas și icoane. Am văzut și m-am convins că urmărirea etapelor de lucru și intervenția pro­fesională sunt asumate de o bună cu­noaștere științifică, iar prin talent, pa­siune, repune în circuit bunuri de patrimoniu ce vor înfrunta veacurile.

Diana Mara Irimuș (absolventă a studiilor de licență de la Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Secția Arte Plastice, promoția 2017, studentă în anul I master) mi-a solicitat ajutorul și sprijinul, asupra recuperării a două picturi pe pânză (scoase de pe șasiu și „rulate” cu totul la întâmplare, apar­ținând unor „cunoştinţe”) aflate într-o stare jalnică de degradare. Lucrările de pictură aparțin unui pictor băimărean, foarte bine „cotat” după anii 1945, care s-a bucurat de numeroase comenzi oficiale (din motive obiective nu voi menționa nici titlurile lucrărilor, nici autorul!). Tablourile reprezintă două compoziții, scene de muncă din mină, în care autorul a depășit cu mult „standardele” oficiale ilustrative, aducând în prim-plan preocupări majore de clar-obscur, de rezolvări meșteșugite cu măiestrie, etalând o rafinată cunoaștere a meseriei de pictor. Una din lucrări dezvăluie dramatismul muncii din subteran, cu trimiteri clare la pictura „Fierăria lui Vulcan” a pictorului fran­cez Louis Le Nain, iar cealaltă intuiește sacrificiul muncii de miner, cu influenţe vădite din compoziția „Coborârea de pe cruce” a lui Rem­brandt. Iată că și sub „vălul” comenzii sociale conștiința adevărată a artistului pune în valoare trăirea emoțională și dramatismul existenței ființei umane. În cazul Dianei Mara Irimuș m-a surprins în primul rând dorința și pasiunea acesteia de-a înțelege, cunoaște și a dobândi abilitatea necesară, „no­tând” fiecare intervenție „stabilită” de degradarea picturii și de ignoranța celor care „au ajutat” la starea de devenire a acesteia! Succesiunea inter­venţiilor științifice, de la identificarea cauzelor, recuperarea suportului și rezolvarea tehno­logică a tăieturilor, loviturilor asupra suportului, îndrep­tarea și repunerea în racord a craclurilor stratului de pictură prin intervenții de tratament termic, precum și intervenția secvențială a reintegrării cromatice au avut un rezultat salutar, după întinderea pânzelor pe șasiuri noi și vernisări finale. Aceste operațiuni tehnologice și tehnice au dus la recuperarea a două lucrări de artă reprezentative, a ceea ce a însemnat fenomenul picturii băimărene din perioada interbelică.

Se cuvine să remarcăm aceste izbânzi ale absolvenților Specializării Arte Plastice - Pictură, căci de regulă, pe astfel de oameni nu îi găsim și nici remarcăm, în prim-planul vieții ac­tuale sociale, iar efortul lor, tăcut, rostit cu „credință” profesională contribuie din plin la ceea ce înseamnă salvgardarea și conservarea patrimo­niu­lui artistic.