Tabara Nationala de Literatura si Arta Plastica ARCHEUS 2007 JURNAL DE TABARA (I)

Dupa ce sculptorul roman Ioan Marchis, autorul extraordinarei lucrari care este Monumentul ecvestru de la Bogdan Voda - a hotarat sa-si ridice lacas de reverie si conac de artisti pe malul Lapusului, satucul insirat pe coline si adormit la umbra unei istorii rabdatoare (denumit Ocolis), a devenit, incetul cu incetul, un centru de referinta pentru artistii contemporani din Maramures si din tara, un cuib de nobili ai spiritului si de nebuni frumosi. Casa Marchis de la Ocolis si Tabara de literatura pe care Maestrul o gireaza si o organizeaza aici incepand cu vara anului 2006 - au devenit simboluri ale artei de calitate si ale literaturii de varf in acesata parte de tara. La Ocolis au venit, in tabara sau cu alte ocazii, toata flota cea vestita a culturii maramuresene si nu numai, pentru ca - alaturi de Ion Burnar, Dorel Macarie, Stefan Jurca, Saluc Horvat, Augustin Cozmuta, Ioan M. Mihai, Ioan Botis, Vasile Dragomir, Alexa Gavril Bale, Emanuel Luca, Maria Maris Daraban, Rodica Brad Pauna, Adela Naghiu, Raluca Vida, Vasile Muste, Echim Vancea, Vasile Latis, Gavrila Ciuban, Lucian Perta, Valeriu Sabau, Nicolae Marian Tomi, Teodor Ardeleanu, Nicu Remetan sau regretatii V. R. Ghenceanu si Vasile Dobra - s-au aflat Ion Muresan, George Vulturescu, Ioan Grosan, Ioan Pintea, Cornel Cotutiu s.a. M-am preumblat prin gradina si prin micul crang de tei, m-am uitat la semnele timpurilor si ale timpului, am scormonit prin amintiri si prin viitor, m-am mirat, m-am minunat si m-am visat poet pururi tanar infasurat in manta-mi... Mai aproape de urbe, dotatata cu tot confortul casei care a gazduit-o, Tabara se grabea sa-si croiasca drum in istorie. Ce vor intelege copiii copiilor nostri din tot ce am incercat noi sa facem? Ce ne indeamna sa ne strangem din cand in cand impreuna, ce ne tine uneori la galaxii departare unul de altul, ce auzim noi din scrasnetul si din durerea celuilalt? Poetul, ca si soldatul... Dar de ce umbla soldatul cu puscociul lui ridicol si-l ridica amenintator la luna? Ce castigam noi tot alergand dupa himere, tot cautand, tot disperand? Numai un artist mare poate sa inteleaga un artist mare, si poate nici el, dar nimic nu e mai ridicol si mai trist si mai uman decat poetul, artistul neinteles. Ce sa inteleaga si cine? Si de ce, atata vreme cat umblam disperati sa ne consumam uleiul din opaitele casutelor noastre de lut... De parca am fi fost pe un front bland, am stat de paza impreuna pana tarziu in zori. Am scris sau ne-am iluzionat ca am scris, ne-am ascultat genialitatile si ineptiile, am coborat pana la izvorul unde ingerasii de vodca spuneau poezioare si cantece de leagan pentru marele poet Ion Muresan de Vultureni, dar si de Strambu–Chiuiesti. Ion Muresan, cel care scrie mereu cate un poem care nu poate fi inteles si care stie prin prunii cui „s-a batut Jelu cu ungurii”. Romanii se feresc sa recunoasca sincer marile valori cat acestea sunt in viata, de parca le-ar fi frica sa nu cumva sa le stirbeasca viitoarea lor glorie si amara lor nimicnicie. Cei care iubesc arta Aceasta editie a Taberei Nationale de Literatura si Arta Plastica ARCHEUS 2007 se bucura de sustinerea unor institutii, firme private si a unor oameni care au imbratisat cu caldura aceasta idee. Langa Fundatia Culturala ARCHEUS si Casa Marchis, pentru buna organizare si desfasurare a Taberei au contribuit: Consilul Local si Primaria Baia Mare, Consiliul Judetean Maramures, DJCCPCN Maramures, Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu”, GAZETA de Maramures, Background SRL, Cromatica SRL, CIM GO, Ed. Scriptorium, dna. Angela Ciubotariu (Comexmar), dl. Heinrich Schorsch (Avimar), dl. Florin Lazar (Ferma Zootehnica), dl. Gavril Les (Go Serv). QINTELNIQ (varianta) ioan pintea La mijloc e cupa aurita din care bem cu voluptate toti cei ce murim bem pe saturate pe fata de masa proaspat apretata se prelinge un lichid rosu care seamana foarte mult cu viata intre noi inalti si ascutiti sunt muntii jos si sus furnici si fluturi si pestisorii de aur care indeplinesc trei dorinte un copil cu capul sferic urca si coboara ca un avion de hirtie in intervalul dintre cer si pamint cita armonie! e aproape o erezie basmul acesta despre oameni vesnici si un Dumnezeu care moare aici in prisaca daca nu am sta fata in fata cu Colina peste care pret de citeva clipe de mers se afla precum un butoi cu pulbere cabina cu smoala cu argila si cernoziom levigat in care precum intr-o baie cu dus curge pentru fiecare dintre oamenii tinutului murdaria acolo e iadul! noi stam pe limb pentru ca noi suntem poeti si filosofi si pictori si mai suntem omizi stralucitoare carora au inceput precum primavara in straturile afinate sa incolteasca vesela alium cepa sa ne creasca aripioare cu picatele ca bubele pe oile pastorului Ietro vazduhul e prielnic pentru ca poluarea lui e chiar mireasma arhanghelilor si nimeni si nimic nu mai poate opri zborul lor leganat leganat si trilul lor ascutit ascutit sunt niste pasari albastre si verzi cu gheare mici si cu aripi mari si se invirt bezmetice si din cind in cind in fantastica rotatie in jurul Tronului pe care L-ai asezat precum scaunelul cu rotile la mijloc acoperit cu sac si protejat de un nesfirsit zid din pinza de cinepa prin care invlastaresc tulburator glasuri subtirele de copii si vocea de soprana a magarusei Margareta o intreb pe bucatareasa: ce ar spune despre toate acestea sylvia plath, dar emily dickinson, dar, oare konstantinos kavafis? si ea imi raspunde mereu tandru si cu un zimbet facil ca o floricica de marar in coltul gurii „veniti si mincati, sunteti flamind, aveti stomacul gol si, prin urmare, sunteti un om ciudat, aveti viziuni si vedenii, va cunosc bine pentru ca v-am vazut sub pom in gradina recitand poezii veniti si beti o cana cu ceai de musetel si intr-o clipita o sa vi se faca greata de lumea d-voastra pe care tocmai ati inchis-o intre usile ruginite ale metaforei veniti la masa! aici e viata si moartea si invierea si viata vesnica nu umblati cu parodii! eu si Diogene, spune bucatareasa, stam toata ziua aici in bucatarie si, printre cartofi, morcovi si salate improvizate filosofam despre ea cine se uita la noi cu atentie prin cheita usii crede ca facem dragoste cu ideile atit de fosforescente sunt gindurile si atit de luminoase ideile incit teoriile noastre sunt absolut folositoare pentru lume si viata mintuirea e aici intre floricelele smereniei! ba din cind in cind intra pe furis ciinele Anchidinos fura o ciosvirta de carne rumena si schelalaind a vreme de razboi ne aduce aminte ca a fost unul, rapsod si el, care a spus omenirii in loc de buna ziua ca Zeii locuiesc mai ales in bucatarie” Inspiratia e deasupra mea si insista si muscatura ei e a unui pittbul turbat la mijloc eu vad in loc de arbori si case si dealuri si chiar in loc de oameni vad scoala de la atena si baia cu aburi si turnul din pisa desi daca ma hotarasc si ma trezesc brusc sunt un pitic cu nasul rosu imbracat fistichiu cu coif si haine strimte si decolorate si tocmai cobor din virful Colinei urmat pas cu pas de devotatul meu ciine grec, Anchidinos, pe linga gardul chinezesc al lui Ioan Marchis din Ocolis. (Ocolis, dimineata, ora 9,30 – 5 iulie 2007) Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro Nicolae SCHEIANU