Tabăra de la Ocoliş, un fenomen cultural, artistic

Reporter: Ce este nou la cea de-a opta ediţie a Taberei de la Ocoliş?

Ioan Marchiş: Dincolo de ce s-a întâmplat până acum, Tabăra s-a transformat într-un fel de întâlnire familiară, între artişti plastici, scriitori, oameni de cultură. Ar mai fi nou un interes crescut pentru ce înseamnă Maramureşul autentic. Dincolo de discuţiile despre arta plastică şi scris, au fost discuţii filozofice şi chiar legate de etnografie, de ceea ce semnifică Maramureşul acum când este într-un pericol de dizidentizare, că noi acum ne luptăm cu Satu Mare ca să vedem cine este mai important într-o viitoare regiune. Fapt care a determinat ca artiştii, scriitorii de aici, sunt din toată ţara, să discute şi acest subiect: Cât de autentic este Maramureşul? Cea mai rămas din Maramureş, cum să sprijinim ceea ce este, cum să facem ca Maramureşul să fie recunoscut nu numai de cei din Bucureşti, ci şi de cei din Europa care fac cultură de acest gen, discuţii foarte interesante. Concluzia a fost că: cultura majoră este una singură, este cea care este de elită, folclorul, atunci când este autentic, este tot cultură de elită, nu există cultură majoră sau minoră, ci doar cultură de bună calitate.

Apropierea artiştilor moderni şi post-modernişti de folclorul autentic este o mare bucurie. Faptul că ei se inspiră şi creează artă modernă din ceea ce este autentic în Maramureş este foarte benefic pentru imaginea locului şi pentru identitate.

Dacă Maramureşul are ceva de demonstrat României, este acest depozit identitar formidabil al neamului românesc. Tabăra aceasta, fără să îşi propună, a avut şi a determinat şi acest subiect şi acest interes. Pe lângă discuţiile care se nasc aici întotdeauna, despre stiluri de poezie, despre criticile care se fac, lumea se simte bine. Astăzi a venit Grupul Iza, au fost serile trecute grupuri de muzică modernă şi de muzică clasică. S-a făcut şi pescuit, s-au făcut şi călătorii.

A fost un schimb interesant de idei între tineri şi cei mai cu experienţă despre viitorul Maramureşului, despre ceea ce înseamnă soarta scrisului băimărean şi a artistului transilvan, românesc sau european. S-a vorbit mult despre incidenţa acesta în care a intrat Maramureşul acum, s-a vorbit despre destinul spiritual al nostru ca scriitori, ca poeţi, ca artişti plastici sau ca simpli maramureşeni.

Toate aceste discuţii adunate, seară de seară, creează o impresie de putere, de faptul că într-adevăr cultura merită să fie sprijinită pentru că, în ultimă instanţă, orice naţiune, orice popor curge la depozitele ei identitare. Iar Maramureşul este ceva ce nu poate fi evitat de România şi de Europa.

Rep.: Câţi invitaţi aţi avut?

I.M.: Aici este un fenomen uşor de observat. Fundaţia Archeus, cea care organizează Tabăra, şi locaţia generoasă pe care o avem la Ocoliş, produc fenomene culturale de-a lungul anului. Adică, sunt scriitori, poeţi din toată Europa care vin aici pentru a discuta probleme artistice, probleme culturale şi care ţin de folclor. Această Tabără nu este decât concentrarea acestor discuţii pe parcursul unei săptămâni. De fapt, asta facem tot anul!

Este greu de spus câţi invitaţi au fost. Vin în reprize! Au fost peste 80 de oameni la inaugurare, au fost foarte mulţi în prima seară, au venit, au plecat la Cluj, au revenit, a fost o nebunie. Pot spune că au fost 17 plasticieni şi peste 40 de scriitori, dar în fiecare zi se schimbă, vin, revin, este o fluctuaţie interesantă, colorată.

De pildă, astăzi a fost Grupul Iza şi a fost o emulaţie şi o atmosferă excepţională.

Este scurtă Tabăra şi nu este scurtă pentru că noi ţinem relaţii vii şi vom continua în proiecte culturale, în viitoare lucruri care le-am discutat aici. Creăm viitoare proiecte, ne întâlnim să facem ceva pentru că am ajuns la concluzia că scriitorii nu trebuie să aştepte ajutor de la nimeni. Ceea ce facem noi pentru cultura Băii Mari, a Maramureşului este ceea ce rămâne. Putem noi face şi nu trebuie să apelăm la ajutorul nimănui. Punem la bătaie toate energiile noastre, şi financiare, şi spirituale. Trebuie să creăm un fel de societate care nu are nici un fel de hârtie, dar are sufletele oamenilor pentru a putea merge mai departe. Trebuie să însemnăm şi noi ceva pentru România, dacă suntem foarte departe faţă de Bucureşti.

Rep.: În contextul discuţiilor despre regionalizare, cum se vede Maramureşul?

I.M.: În ciuda faptului că Maramureşul a căpătat destul de mult din imaginea lui ancestrală, imaginea de lemn, imaginea de cultură geometrică care are sorginte în epoca bronzului şi în neolitic, în ciuda faptului că noi ne pierdem satele, că există un început de degradare a gustului în folclor, Maramureşul este încă bine văzut din exterior şi din interior.

Ceea ce trebuie noi să facem este să implicăm instituţiile statului în conştientizarea acestui fenomen pentru ca statul să se implice. Trebuie să ne luptăm pentru consolidarea şi permanentizarea imaginii care o poate crea această vatră de autenticitate care există în Maramureş.

Pe de altă parte, este uşor de observat decăderea economică din anumite puncte de vedere. Dar sunt şi lucruri regretabile pe care le vedem!

Ieri dimineaţă, la una din televiziunile naţionale, cineva de la…ceva director în Primărie sau nu ştiu de unde, a spus că Baia Mare este un oraş plin de ruine, că este un oraş neplăcut. Este o mare minciună! Eu am o concepţie, şi eu sunt funcţionar public, dar funcţionarii publici care dezavuează statul şi nu iubesc statul Român nu trebuie să ia bani de la statul Român. A spus că Baia Mare este un oraş plin de ruine, dar gândiţi-vă cât de frumos a fost făcut Centrul Vechi prin proiect european. Acolo nu este vorba de a face curte unui primar sau a-l desfiinţa.

În Baia Mare se întâmplă nişte lucruri plăcute, s-a făcut o nouă Colonie a pictorilor, s-au dat ateliere noi, se întâmplă evenimente, Baia Mare este un oraş frumos, Maramureşul are şi lucruri pozitive. De ce atunci…? Era comparaţia cu Satu Mare. Această comparaţie se vede… nu ştiu cum văd unii bucureşteni, dar Maramureşul nu poate fi comparat cu nimic. Maramureşul este cel care a creat Ţări, a creat România de două ori, este matricea acestui popor spiritual, este o Ţară de voievozi şi a rămas aşa în sentimentul Europei şi chiar a unei părţi din Asia. Noi nu putem să plătim funcţionari publici care spun că Baia Mare este o ladă de gunoi şi o ladă de ruine.

Şi aceste lucruri le-am discutat aici, în Tabăra de la Ocoliş.

„Nu ştiu cum văd unii bucureşteni, dar Maramureşul nu poate fi comparat cu nimic. Maramureşul este cel care a creat Ţări, a creat România de două ori, este matricea acestui popor spiritual, este o Ţară de voievozi şi a rămas aşa în sentimentul Europei şi chiar a unei părţi din Asia. Noi nu putem să plătim funcţionari publici care spun că Baia Mare este o ladă de gunoi şi o ladă de ruine”.

 

Ioan Marchiş